Extractie dentara. Descriere si Indicatii


Extractie dentara

extractie dentaraPrin extractie dentara înțelegem o intervenție chirurgicală de îndepărtare a unui dinte afectat, care provoacă și menține procese patologice locale, loco-regionale și generale care nu pot fi rezolvate prin terapii conservatoare.

Înainte de a lua decizia de face o extractie dentara a unui dinte, medicul stomatolog va discuta cu pacientul toate variantele existente de a salva dintele.

Dacă dintele nu va putea fi salvat, medicl stomatolog va prezenta pacientului si soluțiile de protezare postextracționale a breșei edentate rezultate:

Așadar, o extractie dentara se realizează numai dacă afecțiunea nu se mai poate remedia prin alte variante terapeutice.

Extractia dentara este indicată atunci când:
  • Leziunea carioasă a afectat dintele până sub rebordul alveolar.
  • Dintele prezintă un grad de mobilitate ridicată, fiind afectat de boala parodontală
  • Când tratamentele de canal nu au dat rezultatele dorite
  • Exista un granulom și nu se găsește o alternativă terapeutică de a-l îndepărta
  • Infecția a afectat o mare parte a dintelui și a capitalului osos
  • Dinții prezintă înghesuiri
  • Există dinți ce împiedică erupția altor dinți
  • Pentru aplicarea unor aparate ortodontice sunt necesare extracții dentare, făcând astfel loc dinților ce trebuiesc îndreptați
  • Există dinți incluși (de cele mai multe ori molari de minte), din cauza realizării unui blocaj de dezvoltare. Aceștia permit pătrunderea bacteriilor către osul maxilar, producând infecții cu repercursiuni grave.
Extractia dentara NU este indicată:
  • Femeilor însărcinate, în primul şi cel de-al treilea trimestru al sarcinii, nefiind indicate întrucât poate afecta sarcina, ducând chiar la avort spontan
  • Pacienților ce au suferit în ultimele 6 luni un infarct miocardic.
  • Bolnavilor ce au sistemul imunitar slăbit, pacienților cu tratamente citostatice, imunosupresoare, radioterapie
  • Pacienţilor cu tulburări de coagulare sau care iau tratament cu anticoagulante, dacă nu avem acordul prealabil al hematologului.

O extractie dentara poate fi simplă, atunci când dintele este erupt în cavitatea bucală, sau extractie dentara chirurgicală, atunci când dintele nu este încă erupt sau nu are un grad de acces facil în cavitatea bucală.

Atunci când se realizează extracții laborioase a unor unități dentare consecutive, este recomandată alveoloplastia, realizandu-se astfel și o modelare a osului alveolar.

Uneori este necesară efectuarea alveolotomiei, făcându-se incizii chirurgicale la nivelul alveolelor dentare.

Înainte de a alege această procedură terapeutica, medicul dentist va lua în calcul anumite aspecte ce pot influenţa succesul şi dificultatea extracţiei:

  • mobilitatea crescută a dintelui, datorată parodontozei
  • masa osului alveolar 
  • configurația şi numărul rădăcinilor (extracţia devine mai dificilă cu cât dintele are mai multe rădăcini, cu cât acestea sunt mai divergente și mai depărtate una de alta)
  • nivelul de hipercementoză care este mai ridicat la bătrâni
  • vecinătatea rădăcinilor cu sinusurile maxilare sau canalul mandibular

Extracțiile simple sunt cel mai des efectuate de către medicii dentiști.

Pacientul este anesteziat local, astfel încât el nu va simți durere, ci doar o ușoară presiune.

Cu un sindesmotom sau elevator introdus intre dinte și gingie se rup ligamentele dentare, facilitând apoi extracția dintelui cu cleștele prin mișcări din ce în ce mai ample de balans, ce au rolul de a lărgi alveola dentară.

După ce dintele este extras, se chiuretează alveola dacă dintele avea infecție și se realizează sutura plăgii ori strângerea marginilor plăgii și aplicarea unor comprese până la oprirea completă a hemoragiei.

După extractie dentara se recomandă:
  • menținerea compreselor timp de 2 ore
  • în primele 24 de ore nu sugeți din locul extractiei si nu folositi paiul pentru a bea lichide
  • pentru calmarea durerii, dupa ce anestezia își pierde efectul, luați medicamentele prescrise de medicul stomatolog.
  • consumați alimente moi
  • nu atingeti cu limba zona extractiei
  • periajul dentar se face cu grija in zona extractiei
  • nu fumați
  • evitați lactatele sau bauturile acide
 Tumefacţia şi sângerarea postextractionale

Extracţia dentară este o manoperă de necesitate, radicală, chirurgicală care se efectuează în momentul în care un dinte nu mai poate fi conservat la nivelul arcadelor dentare.

Motivele pentru care dinţii necesită să fie extraşi sunt multiple şi variază de la traumatisme severe, procese carioase complicate ce se întind subgingival şi până la extracţia practicată în scop ortodontic.

Indiferent de motivele pentru care dinţii sunt extraşi, în timpul manoperei pot să apară accidente iar postextracţional, complicaţii.

Unele din aceste evenimente pot să fie prevenite prin respectarea cu stricteţe a indicaţiilor de extracţie, a instrumentelor utilizate dar şi a tehnicilor aplicate.

Marea majoritate a extracţiilor dentare se însoţesc de următoarele semne :

Tumefacţia regiunii – mai ales dacă este vorba de extracţii complicate care necesită şi sacrificiu osos important, este foarte probabil ca în regiunea de intervenţie să apară tumefacţia.

Aceasta se va instala destul de repede postextracţional şi va avea un maxim la trei zile de la intervenţie.

Incepând cu a patra zi, tumefacţia se va reduce treptat.

Este indicat ca imediat postextracţional să se aplice comprese cu apă rece la nivelul tegumentului, care vor fi menţinute maxim o jumătate de oră. Din a patra zi, de când tumefacţia începe să retrocedeze, compresele pot să fie la temperatura camerei.

Durerea – este aproape omniprezentă în urma extracţiei dentare. Chiar dacă extracţia este una atraumatică, uşor de efectuat, durerea este un simptom care apare frecvent.

Pentru a reduce din intensitatea durerilor se recomandă administrarea de antialgice, la nevoie, cu un maxim de 2 grame pe zi.

Pe de altă parte, în cazul în care extracţiile au fost laborioase iar medicul a trebuit să utilizeze mai multă presiune intraoperator, solicitarea ţesuturilor din jur duce la o durere postoperatorie accentuată.

De asemenea, durerea poate să apară în relaţie cu alveolita, afecţiune inflamatorie extrem de dureroasă care se instalează în relaţie cu o infecţie postoperatorie, ce se manifestă abia după 3-4 zile de la extracţie.

Caracterul durerii este lancinant, acut, puternic, care readuce pacientul de urgenţă la medicul stomatolog. Tratamentul acestei afecţiuni este simptomatic, de curăţare a alveolei, de irigare cu soluţii antiseptice şi de administrare pe cale generală de antiinflamatoare şi antialgice.

Sângerarea apare în mod normal în timpul dar şi după efectuarea extracţiilor datorită ruperii pachetului vascular al dintelui în cauză.

Este normal ca în urma extracţiilor dentare să avem o sângerare care durează 10-15 minute.

Insă, o sângerare care persistă mai mult decât atât este deja un semn că s-a produs un dezechilibru.

Spre exemplu, dacă după extracţia unui dinte cu patologie apicală nu s-a curăţat foarte bine ţesutul de granulaţie restant, sângerarea persistă.

Pe de altă parte, în situaţia în care rămân resturi radiculare sau eschile osoase anfractuoase, neregularizate, acestea vor traumatiza alveola, vor împiedica formarea cheagului şi aceasta va duce la o sângerare prelungită, cu un risc mare de suprainfecţie.

Pacientul trebuie să fie conştient că aceste evenimente se întâmplă frecvent în urma extracţiilor dentare. Însă, prin respectarea indicaţiilor, perioada necesară vindecării structurilor orale va fi mai scurtă.

Numeroși pacienți folosesc, termenul extragere dentara. În limbajul medical s-a consacrat termenul extracție dentară sau extracție radiculară.

Extragerea rădăcinii pătrate este o expresie matematica având o cu totul altă semnificație decât cea medicală.

 

Preturi dentist 2017 Consultația gratuită

# extractie dentara