Granulom dentar. Diagnostic. Simptome. Tratament 7

Un granulom dentar reprezintă o patologie frecvent întâlnită în practica stomatologică, manifestandu-se ca o sechelă a patologiei pulpei dentare, la un dinte netratat.

Ce este un granulom dentar?

Atunci când o carie rămâne netratată, aceasta evoluează, se mărește, cuprinde dentina dentară apoi ajunge la pulpa dintelui, acolo unde se găsesc nervii și vasele de sânge ce mențin viabilitatea dintelui.

Odată pătrunse în pulpa dentară, bacteriile vor produce o infecție – pulpită – care, netratată, va avansa către rădăcina dintelui până ce ajunge la vârful acesteia (apexul radicular). Sistemul imunitar va reacționa local, astfel încât celulele imunitare se vor acumula în jurul infecției și vor forma un țesut imun de protecție, numit granulom dentar.

Granulomul dentar se poate transforma în chist apical, iar când se infectează duce la formarea unui abces apical (atunci când zona de la vârful rădăcinii se infectează).

Complicații

Cum evoluează un granulom dentar în lipsa tratamentului adecvat?

Un granulom dentar, un chist apical sau un abces pot evolua destul de neplăcut dacă nu sunt tratate corespunzător. Principalele complicații pot fi:

• Afectarea dinților vecini, cu compromiterea viabilității acestora;
• Pătrunderea în sânge a bacteriilor și dezvoltarea unei infecții în alt organ, la distanță;
• Dacă granulomul este situat pe dinții laterali superiori, acesta se poate complica cu o sinuzită maxilară;
• Pierderea dintelui cu granulom dentar;

Simptome

Care sunt simptomele unui granulom dentar și cum îl descoperim?

Din păcate, un granulom dentar evoluează în tăcere, adesea asimptomatic, fiind de cele mai multe ori descoperit întâmplător.

– Înaintea constituirii acestuia, atunci când există pulpita, pacientul poate simți dureri în dintele respectiv, dureri care dispar cu timpul tocmai pentru că nervul dentar este omorât. Mai apoi se instalează „tăcerea” simptomatică, însă se poate observa cum dintele respectiv, devital acum, pentru ca nu mai are nerv, se înnegrește sau se îngălbenește.

– Acest dinte afectat de granulom dentar poate deveni de asemenea mai mobil decât ceilalți dinți, pentru că granulomul dentar afecteză alveola dentară în care se sprijină radăcina dintelui respectiv.

De asemenea se mai poate observa o modificare de nivel a dintelui afectat, acesta fiind ieșit (extrudat) din linia dentară normală.

– La percuție, dintele poate fi dureros. Dacă apare abcesul dentar, dintele devine brusc dureros, gingia se umflă, devine sensibilă la atingere și capătă o culoare mai intensă decât restul mucoasei orale. În acest stadiu simptomatologia este suficient de zgomotoasă încât pacientul ajunge la medic.

Diagnostic

Diagnosticul de granulom dentar se pune în urma unei radiografii dentare, unde se observă modificările de țesut la nivelul vârfului rădăcinii, dar și cauza bolii, precum și dimensiunile granulomului sau chistului dentar.

În funcție de complicații, pot fi modificate și analizele de sânge, astfel încât hemoleucograma de rutină poate să releve existența unei inflamații sau infecții în corp.

Metode de tratament

Există mai multe abordări terapeutice ale unui granulom dentar, în funcție de dintele afectat, de dimensiunile acestui granulom dentar, de starea dintelui, igiena orală a pacientului etc.

Principalele metode de tratament ale granulomului dentarsunt:

• tratamentul conservator de canal;
• tratamentul endodontic folosind hidroxidul de calciu;
• tehnica aspirație-irigație;
• sterilizarea leziunii și procedura apexului;
• tehnica decompresiei active non-chirurgicale;
• rezecția apicală a granulomului (reprezintă o intervenție chirurgicală);
• extracția dentară.

Cele mai folosite tehnici constau în tratamentul endodontic folosind hidroxidul de calciu, rezecția apicală sau extracția dentară.

Tratamentul endodontic cu hidroxid de calciu

Acest tratament constă în curățarea canalului dentar și aplicarea unui tratament cu hidroxid de calciu. Acest tratament se va schimba săptămânal, urmând ca, după o perioadă de timp, pacientul să facă din nou radiografie dentară pentru a se observa eficiența tratamentului.

Studiile arată că peste 85% din granuloamele dentare răspund la tratamentul endodontic cu hidroxid de calciu, de aceea, la leziunile mici, această metodă de tratament va fi prima încercată.

Dacă la radiografia de control nu se observă o remisie a granulomului apical, atunci foarte probabil tratamentul endodontic nu dă rezultate. 

Rezecția apicală a granulomului dentar

Rezecția apicală reprezintă o intervenție chirurgicală realizată de chirurgul oromaxilofacial, sub anestezie locală.

Intervenția constă în decolarea gingiei și țesuturilor moi, până se ajunge la rădăcina dintelui, unde granulomul va fi extirpat, împreună cu o parte din rădăcina dintelui. Pentru dinții laterali superiori există un risc de deschidere a sinusurilor maxilare, ceea ce presupune o intervenție în plus de închidere, de peticire a acestora.

Se așează apoi gingia și țesuturile moi și se pun câteva fire de sutură pentru a menține rana închisă, până la vindecare. În locul unde granulomul a fost extirpat se va depune, în timp, os, însă va trebui să faceți o radiografie de control la jumătate de an sau un an, în funcție de recomandările medicului dumneavoastră.

Extracția dentară

Extracția dentară reprezintă cea mai puțin dorită metodă de tratament și este recomandată atunci când granuloamele sunt prea mari și dintele este compromis.
Odată executată extracția dentară, soluțiile protetice rămase sunt cele ale implantului dentar sau ale puntilor dentare.

Prevenție

Evoluția granulomului dentar poate fi evitată dacă vă prezentați la consultul stomatologic de rutină la fiecare jumătate de an. În acest fel caria dentară va fi descoperită în stadiu incipient, când prea puțin probabil a ajuns la dentină, astfel încât nici nu se ridică problema afectării pulpei dentare.

Trebuie să mai știți că un dinte devital, cum este cel afectat de granulomul dentar, prezintă un risc mai mare de pierdere față de un dinte viu. Adesea medicul vă poate recomanda o coroană dentară care să „prelungească” durata de viață pe arcada dentară a dintelui respectiv.

Concluzii

Pulpa dentară se infectează fie din cauza cariilor dentare, fie din cauza expunerii accidentale care duce la necroză sau moartea pulpei. Infecția persistentă provoacă în cele din urmă inflamații, iar sistemul nostru imunitar o împiedică să se răspândească prin depunerea de țesut de granulație format din leucocite, limfocite, capilare, plasmocite și fibroblaste.

Zona respectivă este înconjurată de o capsulă fibroasă și alcătuiește așa numitul granulom dentar. Aceasta este metoda naturală a organismului de a preveni infecția și răspândirea acesteia în zonele din apropiere.

Cu toate acestea, deoarece granulomul conține o rețea de capilare, uneori duce la răspândirea bacteriilor în continuare.

Granulomul dentar are o dimensiune mică și se poate forma oriunde la nivelul unei rădăcini dentare a unui dinte devital, dar cel mai frecvent se observă la vârful rădăcinii.

În mod normal, nu creează probleme și este adesea detectat în timpul examinării dentare de rutină sau a radiografiilor. În unele cazuri, granulomul poate rămâne inactiv, iar capsula înconjurătoare se poate îngroșa, înglobând complet bacteriile moarte și pulpa dentară.

Dar, dacă acesta continuă să evolueze și să-și măreasca dimensiunea, va determina apariția unei dureri violente, inflamația țesutului gingival, sensibilitate la stimulii termici și discomfort la masticația pe dintele afectat.

Există mai mulți factori care pot duce la mărirea bruscă a unui granulom dentar latent. Lucruri precum leziuni, fracturi ale dinților, carii dentare pot duce la infecții care pot provoca pulpită, adică inflamație a pulpei dentare. Un alt factor care duce la exacerbarea simptomelor este parodontita sau inflamația care s-a răspândit în țesuturi și osul din jurul dintelui.

Un granulom poate deveni, de asemenea, problematic după extracția dintelui infectat, unde rămâne o anumită infecție, dacă nu se efectuează o curățare a alveolei dentare restante. Alți factori declanșatori pot fi stresul, presiunea, răcelile, etc.

Pe lângă durerea severă care poate apărea în evoluția acestui granulom, alte complicații pot include răspândirea infecției și la nivelul osului, ducând la apariția osteomielitei. De asemenea, în cazurile grave, această infecție poate trece dincolo de cavitatea bucală și ajunge în circulația generală.

Planul de tratament se bazează pe dimensiunea granulomului, gradul de infecție și complicațiile care pot apărea. În stadiul inițial al infecției, pot fi efectuate tratamente endodontice, adică îndepărtarea pulpei radiculare, irigarea și sigilarea canalelor. Medicul stomatolog poate prescrie și un tratament cu antibiotice pentru a elimina infecția în întregime.

Cu toate acestea, intervenția chirurgicală poate fi necesară în unele cazuri în care tratamentul conservator nu este eficient. Dacă dintele este fracturat sau procesul carios a distrus mult țesut dur, acesta nu poate fi salvat și trebuie extras.

În prezent, se poate opta și pentru rezecția apicală, care este o metodă conservatoare și pătrează dintele pe arcadă. Rezecția apicală presupune îndepărtarea părții deteriorate a rădăcinii dintelui aferent împreună cu țesutul înconjurător.

În cazul formării unui abces, acesta este incizat și drenat, iar după retragerea acestuia se poate recurge la unul din tratamentele descrise mai sus. Dacă granulomul a fost excizat în totalitate, iar tratamentul a fost realizat corect, acesta nu mai poate recidiva.

Biografie

1. Flucke U, Thompson LD (2019). „Non-Neoplastic Lesions of the Gnathic Bones”. Head and Neck Pathology (Third ed.)

2. Menditti, Dardo; Laino, Luigi; Di Domenico, Marina; Troiano, Giuseppe; Guglielmotti, Mario; Sava, Sara; Mezzogiorno, Antonio; Baldi, Alfonso (2018). „Cysts and Pseudocysts of the Oral Cavity: Revision of the Literature and a New Proposed Classification”

3. Farhadi F, Mirinezhad SS, Zarandi A (2016). „Using Periapical Radiography to Differentiate Periapical Granuloma and Radicular Cysts”.

4. Cleveland Clinic. (2017, January 26). Acute Pain vs. Chronic Pain. Vezi: https://my.clevelandclinic.org/health/articles/12051-acute-vs-chronic-pain