Dislocarea articulației temporo-mandibulare

Articulația temporomandibulară (ATM) este formată prin articularea mandibulei și a osului temporal al craniului. Este localizată anterior față de tragusul urechii, pe partea laterală a feței. Aceasta participă la acțiunea de deschidere și închidere a gurii.

Când gura se deschide larg, condilul se deplasează înainte, iar atunci când gura se închide, revine la poziția lui inițială. Dislocarea articulației temporo-mandibulare apare atunci când condilul se deplasează prea departe și se blochează în fața unei proeminențe osoase numită eminență articulară.

În această poziției, condilul nu se mai poate deplasa. Acest lucru se întâmplă cel mai adesea atunci când ligamentele care, în mod normal mențin condilul în loc sunt afectate, permițând condilului să se deplaseze dincolo de eminența articulară. Mușchii din jur pot avea spasm și astfel, țin condilul în poziția dislocată.

Dislocarea ATM poate rezulta din mai multe motive, dar unele dintre cele mai comune includ: deschiderea largă a gurii, traumatism prin cădere, după o procedură dentară, accident de muncă, accident de mașină, leziuni în cadrul activităților sportive sau de agrement.

Dacă credeți că puteți avea articulația dislocată, iată câteva dintre simptomele care pot apărea:

• Maxilarul este blocat într-o poziție deschisă
• Mandibula deplasată înainte
• Rigiditate și dificultăți de închidere a gurii
• Durere la nivelul feței și / sau mandibulei
• Probleme la nivel salivar cauzate de incapacitatea de a închide gura
• Probleme de vorbire

Dizlocarea articulației temporo-mandibulare (ATM) este o afecțiune care apare atunci când articulația temporomandibulară (care conectează mandibula cu osul temporal al craniului) este deplasată sau blocată. Aceasta poate cauza durere facială, dificultate la deschiderea gurii, zgomote articulare, durere la nivelul urechii sau dureri de cap.

Articulaţia temporo-mandibulară este localizată anterior şi inferior faţă de ureche, bilateral şi permite mandibulei să efectueze mişcările funcţionale.

Este o articulaţie alcătuită din braţul ascendent al osului mandibular, mai exact condilul şi elemente ale osului temporal, un os fix aparţinând neurocraniului.

Particularitatea acestei articulaţii constă în faptul că este învelită de cartilaj fibros, ceea ce ii permite să fie mobilă şi să contribuile la mişcările cavităţii orale.

Toate celelalte articulaţii din organismul uman sunt învelite de un cartilaj hialin, de consistenţa sticlei, care le face să fie imobile.

În timpul mişcării de deschidere, condilul se deplasează spre anterior şi inferior.

În momentul în care gura se închide, condilul se retrage în poziţia iniţială.

Când condilul depăşeşte aria de deplasare şi avansează mai mult decât ii permit suprafeţele articulare învecinate, va rămâne blocat la nivelul eminenţei articulare şi nu va mai putea reveni la poziţia posterioară de Inchidere.

Astfel se produce dizlocarea mandibulei.

Condilul este înconjurat de ligamente care au rol de a dirija mişcarea acestuia.

Simptome ale dizlocării mandibulare

• Mandibula rămâne blocată iar pacientul nu va mai putea să îşi inchidă gura. In momentul în care se produce saltul condilului din limitele sale, acesta poate reveni, cu producerea de sunete când depăşeşte eminenţa articulară sau poate să rămână blocat.
• Durere – pacientul resimte imposibilitatea condilului de a reveni în limitele sale fiziologice.
• Contracţie musculară – musculatura este afectată de către această mişcare nefuncţională şi va reacţiona prin spasm, prin contracţie bruscă.

Medicul va pune uşor diagnosticul, pe baza semnelor clinice, adică pe imposibilitatea pacientului de a-şi închide cavitatea orală.

Acest fenomen durează până în momentul în care mandibula este repoziţionată iar condilul ajunge în locul său normal. Sensibilitatea poate să dureze până la câteva zile după remedierea problemei.

Cum putem preveni şi trata dizlocarea articulaţiei temporo-mandibulare la pacienţii cu predispoziţie?

• Prevenirea dizlocării ATM poate include evitarea stresului excesiv, evitarea masticației excesive, menținerea unei posturi corecte și a unei alimentații echilibrate și evitarea traumatismelor la nivelul feței sau capului.
• Este important ca persoanele cu simptome persistente să consulte un medic specialista în acest domeniu pentru a primi un diagnostic corect și un tratament adecvat.
• Dizlocarea articulaţiei temporo-mandibulare se produce la pacienţii care prezintă o laxitate exagerată a ligamentelor ce înconjoară condilul.
  Pentru a preveni producerea saltului articular, pacientul trebuie să îşi autolimiteze mişcările mandibulei.
  Trebuie să aibă grijă să nu îşi deschidă prea tare gura în momentul în care strigă pe cineva sau mănâncă.
  O metodă utilă este plasarea pumnului sub bărbie pentru a controla amplitutidea deschiderii.
• Tratamentul medicamentos constă în injectarea intraligamentară a unor substanţe cu rol în reducerea laxităţii ligamentare.
• In alte cazuri mai severe, când autolimitarea deschiderii mandibulei nu duce la prevenirea dizlocării, se recurge la tratament chirurgical, prin care se îndepărtează eminenţa articulară. Astfel, condilul nu va mai rămâne blocat dincolo de această protuberanţă în timpul deschiderii gurii.

O dizlocare a articulaţiei temporo-mandibulare necesită prezentarea de urgenţă la medicul stomatolog sau generalist.

Acesta va repoziţiona mandibula şi va îndemna la o dietă predominant lichidă în zilele următoare, pentru a solicita la minim mişcările mandibulare în timpul masticaţiei.

În cele mai multe cazuri, repoziţionarea mandibulei dizlocate reprezintă un eveniment singular şi un succes terapeutic.

Totuşi, în situaţii mai grave, la pacienţii la care dizlocăriile se produc frecvent, se pot lua în considerare celelalte variante terapeutice, medicamentoase sau chiar chirurgicale.

Factori determinanți

Cauzele acestei afecțiuni pot fi variate, inclusiv traumatisme, artrita, anumite afecțiuni dentare sau masticație excesivă. Tratamentul poate include utilizarea de medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene, fizioterapie și terapie ocupațională. În cazurile severe sau cronice, poate fi necesară intervenția chirurgicală

Cauzele dizlocării ATM pot fi variate, inclusiv traumatisme la nivelul feței sau capului, artrita, anumite afecțiuni dentare sau masticație excesivă. De asemenea, poate fi cauzată de tensiunea sau stresul emotional.

Simptomele dizlocării ATM pot include durere facială, dificultate la deschiderea gurii, zgomote articulare, durere la nivelul urechii sau dureri de cap. Alte simptome pot include dificultate la masticație, dificultate la vorbire și sensibilitate la atingere sau presiune la nivelul articulației

Tratament

Tratamentul dizlocării ATM poate include utilizarea de medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru a ameliora durerea și inflamația, fizioterapie pentru a îmbunătăți flexibilitatea articulației și a mușchilor, și terapie ocupațională pentru a învăța tehnici de relaxare și pentru a evita activitățile care pot agrava simptomele.

În cazurile severe sau cronice, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a repara sau a înlocui articulația afectată.

Este important ca pacientii cu simptome persistente sa consulte un medic specialista in acest domeniu, care poate determina cauza afectiunii si poate recomanda tratamentul adecvat.

Prevenirea dizlocării ATM poate include evitarea stresului excesiv, evitarea masticației excesive sau a mestecatului obiecte tari, menținerea unei posturi corecte și a unei alimentații echilibrate, și evitarea traumatismelor la nivelul feței sau capului.

În concluzie, dizlocarea articulației temporției temporo-mandibulare (ATM) este o afecțiune care poate cauza durere facială, dificultate la deschiderea gurii, zgomote articulare, durere la nivelul urechii sau dureri de cap.

Este comun să experimentați disconfort și durere la nivelul feței sau la mandibulă până când articulația revine în poziția corectă. Cu toate acestea, chiar și după ce articulația revine la poziția inițială, zona poate fi sensibilă până la câteva săptămâni.

Înainte ca ATM să poată fi pusă din nou în poziția normală, mușchii din jurul său trebuie să se relaxeze. Pentru a obține acest lucru, se va anestezia local zona respectivă, iar după aceasta, dacă mai este nevoie, se administrează un miorelaxant pentru a stopa orice spasm muscular.

Când mușchii maxilarului sunt suficient de relaxați, medicul poate muta condilul înapoi în poziția corectă. Acesta va trage maxilarul inferior în jos și va înclina bărbia în sus pentru a elibera condilul. Odată liberă, mingea va fi ghidată înapoi în poziția sa corectă. În unele cazuri, se recomandă utilizarea unui bandaj care să prevină deschiderile prea largi ale gurii.

Este bine să urmați o dietă lichidă și semi-lichidă timp de câteva săptămâni. Consumul unor alimente lichide sau ușor de mestecat reduce mișcarea mandibulei și scade stresul la care este supus, astfel încât mușchii din jur se pot recupera.

Din păcate, dacă ligamentele care vă mențin articulația în poziție nu mai au forța necesară pentru menținere, dislocarea ATM poate continua să se întâmple. Dacă vă aflați în această postură, cel mai bun mod de a vă împiedica mandibula din a se disloca prea des este de a limita gama de mișcari.

Dacă luxația continuă să fie o problemă serioasă, discutați cu medicul stomatolog despre tratamente chirurgicale conservatoare care vă pot ajuta să tratați această problemă. Când întâmpinați o dislocare a ATM, este important să vă mențineți calmul și să apelați la un specialist.