Sănătatea orală în sindromul Down


Persoanele diagnosticate cu sindromul Down au nevoie, de asemenea, de îngrijire orală, precum celelalte persoane. Tratarea copiilor cu sindrom Down poate fi o provocare pentru orice medic. Cu toate acestea, ei au nevoie de un medic stomatolog care să-i înteleagă și să îi poată ajuta cu problemele dentare numeroase cu care se confruntă aceste persoane, pe lângă celelalte probleme medicale și fizice.

Hipoplazia smalțului și distanța dintre dinți pot fi unele dintre motivele afectării dinților la cei cu sindrom Down. În plus, utilizarea de medicamente dulci în controlul convulsiei sau infecției, în special cele care sunt folosite pentru a controla schimbările emoționale și de comportament; provoacă xerostomie și predispun astfel dinții la carii dentare.

Nivelul de salivație orală, precum și calitatea acesteia, pot fi reduse la tinerii cu sindrom Down. Datorită deteriorării sistemului imunitar, în special a fagocitelor, împreună cu răspunsul imun celular alterat, copiii cu sindrom Down pot avea o boală parodontală asemănătoare cu parodontita invazivă localizată care ar duce la o implicare majoră a incisivilor mandibulari.

Persoanele cu sindrom Down pot avea dinți mici, ceea ce poate provoca distanțarea acesora. De asemenea, au tendința de a avea maxilarul mai mic. Acest lucru poate provoca aglomerarea dinților și poate duce la incluzia dinților permanenți, deoarece nu există suficient loc în cavitatea orală pentru a erupe.

Ocluzia(mușcătura) este influențată de maxilarul mai mic, dinții de jos neputând să-i atingă pe cei de sus. Ortodonția poate fi în măsură să îmbunătățească unele dintre aceste probleme. Ortodonția necesită multă cooperare și face ca dinții să fie și mai dificil de păstrat curați, astfel încât este posibil să nu fie potrivită la toți. Poate fi o idee bună să aștepți până când un copil este mai mare și capabil să-l tolereze un pic mai bine.

Alte caracteristici ale cavității orale la cei cu sindrom Down sunt: rădăcinile sunt mai scurte decât în mod normal, limba este mărită de volum și pot prezenta erupții întârziate ale dinților.

În consecință, este foarte important să acordăm o atenție deosebită la igiena acestor pacienți. Este necesar să fie învățați de către specialiști și părinți cum să-și efectueze un periaj corect, prin demonstrații simple și pe întelesul lor. Părinții trebuie să fie un model pentru ei și să-și efectueze împreună periajul dentar de 2 ori pe zi, utilizând o pastă de dinți cu fluor și o periuță cu perii moi. De asemenea, clătirea cu apă de gură antibacteriană este și ea esențială pentru a elimina bacteriile și respirația urât mirositoare, însă nu toți o pot utiliza, deoarece nu știu să scuipe și există riscul de a fi înghițită. Ața dentară este cel mai dificil de folosit la acești pacienți, astfel încât dacă aceștia nu o tolerează, nu insistați și eliminați-o din rutina zilnică.

Părinții celor cu acest sindrom trebuie să aleagă cu atenție medicul stomatolog potrivit pentru copilul lor, deoarece poate fi dificil de lucrat cu aceștia, necesitând răbdare și o bună comunicare. Acești pacienți pot prezenta anxietate accentuată, de aceea este idicat să alegeți un medic stomatolog cu experiență.