Majoritatea oamenilor, când se gândesc la consecințele estetice ale pierderii dinților, iau în considerare doar modul în care aceștia afectează zâmbetul unei persoane. Însă, lipsa dinților provoacă mult mai multe schimbări, și la nivelul feței, care pot influența vizibil estetica generală, minimizând încrederea în sine a persoanelor afectate.
Efectele asupra esteticii faciale se datoreaza nu atât dinților, cât osului, care are nevoie de stimulare pentru a-și menține forma și densitatea. În cazul osului alveolar care înconjoară și susține dinții, stimularea necesară provine de la dinți înșiși.
Dinții fac sute de contacte între ei pe parcursul zilei. Aceste mici solicitări sunt transmise prin ligamentul parodontal care susține fiecare dinte din alveola sa, determinând osul să se remodeleze și să se depună continuu.
Când un dinte este pierdut, lipsa stimulării determină pierderea osului alveolar – lățimea sa, apoi înălțimea și, în cele din urmă, volumul osos. Există o scădere cu 25% a lățimii osului în primul an după pierderea dinților și o scădere totală de 4 milimetri în înălțime în următorii câțiva ani.
Pe măsură ce osul pierde din înălțime și lățime, țesutul gingival se retrage, de asemenea, treptat. Capacitatea de a mesteca și de a vorbi poate fi afectată. Cu cât se pierd mai mulți dinți, cu atât se pierd mai multe funcții. Acest lucru duce la unele probleme estetice și funcționale deosebit de grave, în special la persoanele complet edentate.
După pierderea osului alveolar, osul de sub el, osul bazal – osul mandibulei propriu-zis – începe, de asemenea, să se resorbă. Distanța de la nas la bărbie scade și odată cu aceasta, treimea inferioară a feței se prăbușește parțial. Barbia se rotește înainte și în sus, iar obrajii, după ce au pierdut suportul dinților, devin aplatizați.
Pierderea extremă a osului poate face, de asemenea, o persoană mai predispusă la fracturi ale maxilarului, deoarece volumul său este mult diminuat.
Dinții laterali susțin înălțimea verticală a feței, iar o dată cu pierderea acestora, dinții frontali sunt nevoiți să preia funcția acestora. Din păcate, însă, dinții frontali nu au fost concepuți pentru a susține înălțimea feței sau pentru a mesteca mâncarea – doar pentru a o inciza sau a o rupe.
Oamenii edentați par nefericiți, triști atunci când stau relaxați, deoarece comisurile labiale sunt coborâte, iar buzele își pierd din plenitudine. În plus, ridurile vor fi mult mai accentuate, ceea ce le nemulțumește, în special, pe pacientele de sex feminin.
Fără dinții prezenți, limba va ocupa tot spațiul rămas liber, ceea ce va îngreuna procesul confecționării unei proteze dentare.
Prevenția este cheia pentru evitarea pierderii inutile a dinților și a daunelor pe care le poate aduce sănătății, bunăstării emoționale și aspectului.
Dacă prevenirea nu mai este o opțiune pentru dvs., discutați cu medicul dvs. despre restaurarea cu implanturi dentare. Implanturile dentare stimulează osul, la fel ca un dinte natural, astfel osul se păstrează și, la rândul său, vă menține structura și trăsăturile faciale nemodificate, iar funcțiile esențiale, precum masticația, fonația, pot fi refăcute.
Majoritatea oamenilor, când se gândesc la consecințele estetice ale pierderii dinților, iau în considerare doar modul în care aceștia afectează zâmbetul unei persoane. Însă, lipsa dinților provoacă mult mai multe schimbări, și la nivelul feței, care pot influența vizibil estetica generală, minimizând încrederea în sine a persoanelor afectate.
Dinții laterali susțin înălțimea verticală a feței, iar o dată cu pierderea acestora, dinții frontali sunt nevoiți să preia funcția acestora. Din păcate, însă, dinții frontali nu au fost concepuți pentru a susține înălțimea feței sau pentru a mesteca mâncarea – doar pentru a o inciza sau a o rupe. 
