Gingivitele fiziologice


 

Dinții sunt menținuți în alveole prin acțiunea simultană a osului, a ligamentelor şi a gingiilor.

Dacă echilibrul dintre aceste componente este perturbat, atunci există riscul ca dintele să fie mai expus în a dezvolta anumite patologii.

Dintre factorii locali şi generali care pot să influenteze acest echilibru amintim:

  • Traumele mecanice – periajul intempesiv, obturațiile cu margini nefinisate, detartrajul cu presiune laterală exagerată sau lucrările protetice incorect adaptate pot să aibă un efect distructiv asupra ligamentelor ce susțin dinții în alveole.
    De asemenea, situațiile amintite mai sus pot să ducă la inflamația gingiei care, în condițiile unei igiene precare şi a expunerii la bacteriile din mediul oral, poate să genereze o gingivită cronică ce poate evolua cu parodontită, moment în care inflamația şi resorbția se transmit la nivelul osului.
    Odată ce afectarea atinge osul, resorbția este definitivă şi nu se mai poate interveni în a o restaura.
  • Agenții erozivi – consumul de băuturi acidulate sau de sucuri de fructe duc la scăderea pH-ului cavității orale.
    Smalțul are tendința de a se solubiliza în mediu acid.
    Din structura inițial dură şi rezistentă, smalțul devine mai moale şi poate să piardă din structura prismatică ce îl caracterzizează.
    Astfel pot să apară leziuni necarioase, produse prin fenomene chimice, erozive, ce fragilizează dintele şi care, în timp, pot să producă hipersensibilitate dentinară.

Pe langă aceşti factori amintiți mai sus, inflamația gingivală poate să apară şi natural, în procesul de evoluție firească a organismului, în anumite stări particulare.

Gingivita de sarcină

Se asociază cu secreția crescută de hormoni estrogeni, debutând în lunile 2,3 şi având un maxim al evoluției în luna a opta.

Spre finalul lunii a opta şi începutul celei de-a noua, simptomele şi semnele remit, încet. Nu este o regulă ca toate femeile gravide să prezinte această modificare a gingiilor. Igiena are un rol determinant în apariția, întreținerea dar şi evoluția patologiei.

In gingivita de sarcină apare tumefacția marginilor libere gingivale, edemațierea lor, sângerarea la periaj, în timpul masticației sau uneori şi spontan şi durerea.

Datorită acestor ultime simptome, viitoarea mamă evită să îşi perieze eficient dinții şi gingiile pentru nu a provoca sângerare. Astfel, depozitele de placă bacteriană vor creşte.

De asemenea, sistemul imunitar al gravidelor nu este atât de eficient, drept urmare constituenții din salivă responsabili de menținerea unui echilibru al florei bacteriene pot să cedeze în favoarea bacteriemiei. Astfel, gingivitele pot să evolueze spre forme ulcerative şi descuamative.

Gingivita de menopauză

Apare odată cu instalarea menopauzei fiziologice, în urma histerectomiei sau a iradierii zonei respective. Se însoțeşte de durere la masticație, senzație de uscăciune a mucoaselor şi gingiile sunt edemațiate şi tumefiate. Dacă pacienta este purtătoare de proteze mobile, acestea îşi vor pierde adaptarea la zonele de sprijin.

Gingivita de pubertate

Poate să apară atât la fete cât şi la băieți, în intervalul de vârstă 10-15. Se însoțeşte de edem gingival, mai ales în regiunile unde igiena nu este respectată. De obicei dispare după încheierea perioadei de pubertate dar poate să îmbrace forme agresive în cazul în care pacientul nu menține o igienă corespunzătoare.

Gingivita din cursul ciclului menstrual

Poate să însoțească un ciclu menstrual regulat, marcând modificările hormonale sau poate să fie un semn al disfuncției ovariene.

Gingivitele fiziologice sunt forme de inflamație gingivală care apar în anumite perioade ale vieții, precum sarcina, menopauza, pubertatea și ciclul menstrual. Aceste condiții sunt influențate de factori hormonali și pot prezenta simptome precum tumefierea, sângerarea și durerea gingiilor.

Gingivita de sarcină este o afecțiune comună în rândul femeilor gravide și este asociată cu secreția crescută de hormoni estrogeni.

Aceasta debutează în lunile 2-3 de sarcină și atinge punctul maxim în luna a opta.

Simptomele și semnele acestei gingivite pot remite în timpul lunii a opta și începutul celei de-a noua. Totuși, nu toate femeile gravide dezvoltă această modificare a gingiilor, iar igiena orală joacă un rol important în apariția, menținerea și evoluția acestei patologii.

Gingivita de sarcină se caracterizează prin tumefierea marginilor gingivale, edem, sângerare la periaj sau în timpul masticației și durere. Din cauza acestor simptome, femeile gravide pot evita o igienă orală eficientă pentru a preveni sângerarea.

Aceasta poate duce la creșterea depozitelor de placă bacteriană. De asemenea, sistemul imunitar al femeilor gravide nu este la fel de eficient, ceea ce poate favoriza creșterea bacteriilor în cavitatea orală. Astfel, gingivitele pot evolua către forme ulcerative și descuamative.

Gingivita de menopauză apare odată cu instalarea menopauzei fiziologice, după histerectomie sau iradiere în zona respectivă. Aceasta este însoțită de durere la masticație, senzație de uscăciune a mucoaselor și tumefierea gingiilor. În cazul purtătoarelor de proteze dentare mobile, acestea își pot pierde adaptarea la zonele de sprijin.

Gingivita de pubertate poate apărea atât la fete, cât și la băieți, în intervalul de vârstă cuprins între 10 și 15 ani.

Aceasta se manifestă prin edem gingival, în special în zonele unde igiena orală nu este respectată. De obicei, gingivita de pubertate dispare după încheierea perioadei de pubertate, dar poate lua forme agresive în cazul în care pacientul nu menține o igienă orală corespunzătoare.

Gingivita din cursul ciclului menstrual poate însoți un ciclu menstrual regulat și poate marca modificările hormonale sau poate fi un semn al disfuncției ovariene. Aceasta poate avea simptome similare cu cele ale altor gingivite, precum tumefierea și sângerarea gingiilor.

Este important să se acorde o atenție deosebită igienei orale și să se urmeze un program regulat de periaj și utilizare a aței dentare pentru a preveni sau controla gingivitele fiziologice.

În plus, vizitele regulate la dentist pentru evaluare și curățare profesională pot ajuta la menținerea sănătății gingiilor.

În tratamentul gingivitelor fiziologice, se pot utiliza diferite metode terapeutice în funcție de severitatea și evoluția afecțiunii. Acestea pot include:

  1. Educație și instruire privind igiena orală adecvată: Pacienții trebuie să fie informați despre tehnicile corecte de periaj dentar și utilizarea aței dentare pentru a îndepărta placa bacteriană și a preveni acumularea acesteia în jurul gingiilor.
  2. Detartraj și periaj profesional: În cazurile mai severe de gingivită fiziologică, îndepărtarea plăcii bacteriene și a tartrului poate fi necesară prin intermediul unui detartraj și periaj profesional efectuat de către dentist sau igienist dentar.
  3. Tratament medicamentos: În anumite cazuri, se pot utiliza medicamente sub formă de geluri, soluții sau pastă de dinți speciale, care conțin ingrediente active cu proprietăți antimicrobiene sau antiinflamatorii, pentru a reduce inflamația gingiilor și a controla infecția bacteriană.
  4. Corecția factorilor predispozanți: Dacă gingivita fiziologică este cauzată sau agravată de factori precum margini nefinisate ale obturațiilor dentare sau lucrări protetice incorect adaptate, acești factori ar trebui corectați pentru a restabili echilibrul în cavitatea orală.
  5. Monitorizarea regulată: Pacienții cu gingivită fiziologică ar trebui să fie supuși unui program de monitorizare regulată pentru a evalua starea gingiilor și a interveni în cazul în care apare o recidivă sau o evoluție către forme mai grave de boală parodontală.

În concluzie, gingivitele fiziologice sunt forme de inflamație gingivală care apar în anumite perioade ale vieții, cum ar fi sarcina, menopauza, pubertatea și ciclul menstrual, datorită influențelor hormonale. Este esențial să se acorde o atenție deosebită igienei orale și să se urmeze recomandările profesionale pentru a preveni și controla aceste afecțiuni. De asemenea, consultarea regulată a unui dentist este importantă pentru monitorizarea și tratamentul adecvat al gingivitelor fiziologice.