Gingivitele fiziologice


Gingivitele fiziologice

Dinții sunt menținuți în alveole prin acțiunea simultană a osului, a ligamentelor şi a gingiilor. Dacă echilibrul dintre aceste componente este perturbat, atunci există riscul ca dintele să fie mai expus în a dezvolta anumite patologii.

Dintre factorii locali şi generali care pot să influenteze acest echilibru amintim:

  • Traumele mecanice – periajul intempesiv, obturațiile cu margini nefinisate, detartrajul cu presiune laterală exagerată sau lucrările protetice incorect adaptate pot să aibă un efect distructiv asupra ligamentelor ce susțin dinții în alveole.
    De asemenea, situațiile amintite mai sus pot să ducă la inflamația gingiei care, în condițiile unei igiene precare şi a expunerii la bacteriile din mediul oral, poate să genereze o gingivită cronică ce poate evolua cu parodontită, moment în care inflamația şi resorbția se transmit la nivelul osului.
    Odată ce afectarea atinge osul, resorbția este definitivă şi nu se mai poate interveni în a o restaura.
  • Agenții erozivi – consumul de băuturi acidulate sau de sucuri de fructe duc la scăderea pH-ului cavității orale.
    Smalțul are tendința de a se solubiliza în mediu acid.
    Din structura inițial dură şi rezistentă, smalțul devine mai moale şi poate să piardă din structura prismatică ce îl caracterzizează.
    Astfel pot să apară leziuni necarioase, produse prin fenomene chimice, erozive, ce fragilizează dintele şi care, în timp, pot să producă hipersensibilitate dentinară.

Pe langă aceşti factori amintiți mai sus, inflamația gingivală poate să apară şi natural, în procesul de evoluție firească a organismului, în anumite stări particulare.

Gingivita de sarcină

Se asociază cu secreția crescută de hormoni estrogeni, debutând în lunile 2,3 şi având un maxim al evoluției în luna a opta.

Spre finalul lunii a opta şi începutul celei de-a noua, simptomele şi semnele remit, încet. Nu este o regulă ca toate femeile gravide să prezinte această modificare a gingiilor. Igiena are un rol determinant în apariția, întreținerea dar şi evoluția patologiei.

In gingivita de sarcină apare tumefacția marginilor libere gingivale, edemațierea lor, sângerarea la periaj, în timpul masticației sau uneori şi spontan şi durerea.

Datorită acestor ultime simptome, viitoarea mamă evită să îşi perieze eficient dinții şi gingiile pentru nu a provoca sângerare. Astfel, depozitele de placă bacteriană vor creşte.

De asemenea, sistemul imunitar al gravidelor nu este atât de eficient, drept urmare constituenții din salivă responsabili de menținerea unui echilibru al florei bacteriene pot să cedeze în favoarea bacteriemiei. Astfel, gingivitele pot să evolueze spre forme ulcerative şi descuamative.

Gingivita de menopauză

Apare odată cu instalarea menopauzei fiziologice, în urma histerectomiei sau a iradierii zonei respective. Se însoțeşte de durere la masticație, senzație de uscăciune a mucoaselor şi gingiile sunt edemațiate şi tumefiate. Dacă pacienta este purtătoare de proteze mobile, acestea îşi vor pierde adaptarea la zonele de sprijin.

Gingivita de pubertate

Poate să apară atât la fete cât şi la băieți, în intervalul de vârstă 10-15. Se însoțeşte de edem gingival, mai ales în regiunile unde igiena nu este respectată. De obicei dispare după încheierea perioadei de pubertate dar poate să îmbrace forme agresive în cazul în care pacientul nu menține o igienă corespunzătoare.

Gingivita din cursul ciclului menstrual 

Poate să însoțească un ciclu menstrual regulat, marcând modificările hormonale sau poate să fie un semn al disfuncției ovariene.