Detartraj. Tartru dentar. Manopera si Pret

Tartru dentar. Detartraj. Manopera si Pret

Manopera de detartraj reprezintă îndepărtarea tartrului de pe suprafața dinților, a lucrărilor protetice sau a aparatelor ortodontice.

Tartrul este un depozit mineral-organic ce aderă la suprafața dentară, la lucrări protetice sau la aparate ortodontice, fiind produs de mineralizarea plăcii bacteriene.

Tartrul este format atât din substanțe minerale, cât și din componente organice asemănătoare celor din placa dentară.

Tartrul este acoperit de un strat de placă bacteriană, nemineralizată încă.

Detartrajul și planarea radiculară

Detartrajul și planarea radiculară, cunoscute și ca terapia convențională parodontală, terapia nechirurgicală parodontală sau curățarea în profunzime, este o procedură care presupune îndepărtarea plăcii dentare și a tartrului și apoi netezirea sau planarea suprafețelor radiculare, îndepărtând cementul sau dentina care sunt impregnate cu tartru, toxine sau microorganisme, agenți etiologici care cauzează inflamația.

Aceste intervenții ajută la tratarea parodonțiului afectat în urma unei boli parodontale. Chiuretele și ansele parodontale sunt câteva dintre instrumentele folosite.

Placa bacteriană

Placa este o peliculă moale, galben-gri care aderă la suprafețele dentare, inclusiv pe restaurările fixe sau mobile. Este un biofilm grupat care este în pricipal compus din bacterii într-un matrix de glicoproteine sau polizaharide extracelulare. Acest matrix face imposibilă îndepărtarea plăcii doar prin clătire sau utilizarea unor spray-uri. Materia albă este similară cu placa bacteriană, dar îi lipsește structura organizată a plăcii și poate fi îndepărtată cu ușurință prin clătiri cu apă.

Deși toată lumea are o tendință de a dezvolta placă bacteriană și materie albă, prin periajul regulat și utilizarea aței dentare, coloniile de bacterii organizate sunt distruse și eliminate din cavitatea orală. În general, cu cât periajul și utilizarea aței dentare sunt mai eficiente, cu atât mai puțină placă bacteriană se va acumula pe dinți.

Totuși, dacă după 24 de ore în mediul oral, biofilmul care rămâne neîndepărtat de periaj sau ață dentară, începe să absoarbă conținutul mineral din salivă. Prin această absorbție de calciu și fosfat din salivă, biofilmul oral este transformat din forma moale, ușor de îndepărtat în forma dură, cunoscută ca tartru. Tartrul acționează ca o bază pentru ca noi straturi de biofilm să se formeze și să se dezvolte în timp. Tartrul nu mai poate fi îndepărtat prin periaj sau folosirea aței dentare.

Acumulare plăcii bacteriene și pierderea osoasă

Acumularea plăcii bacteriene tinde să fie într-un strat mai gros de-a lungul linie gingivale. Datorită proximității acestei zone cu țesutul gingival, placa bacteriană poate începe a produce iritații și infecții ale gingiilor.

Acestă infecție a țesutului gingival cauzează gingivita, care de fapt asta presupune, inflamarea gingiilor. Gingivita este caracterizată prin marirea de volum, modificarea de culoare în roșu aprins și sângerarea gingiilor. Este prima etapă în decalajul sănătății parodontale, și singurul pas de unde se poate restaura complet sănătatea orală.

Pe măsură ce gingia se mărește, nu mai poate asigura o etanșeitate eficace între dinte și mediul extern. Un spațiu vertical este creat între dinte și gingie, permițând noului biofilm bacterian să migreze în sulcus.

La persoanele sănătoase, sulcusul nu depășește 3 mm adâncime atunci când este măsurat cu o sondă parodontală. Pe măsură ce stadiile gingivitei continuă, capilarele de la nivelul sulcusului încep să se dilate, rezultând o sângerare mai mare la periaj, la utilizare aței dentare sau în cursul tratamentelor la stomatolog. Aceasta este încercarea organismului să elimine infecția de la nivelul țesuturilor.

Totuși, sângerarea este general acceptată ca un semn de infecție orală activă. Prin volumul mărit al țesutului gingival poate rezulta și o adâncime mai mare a sulcusului, de până la 4 mm. La o adâncime de 4 mm sau mai mare, spațiul vertical dintre dinte și gingia înconjurătoare devine cunoscute sub denumirea de pungă parodontală. Deoarece periuța dentară sau ața nu poate pătrunde la o astfel de adâncime, de 4-5 mm, bacteriile stagnează în aceste zone și prezintă capacitatea de a prolifera, determinând apariția coloniilor.

O dată ce placa bacteriană s-a infiltrat în punga parodontală, transformarea din biofilm în tartru continuă. Asta v-a rezulta într-o ulcerație la nivelul limitei țesutului gingival, care începe prin deteriorarea atașării dintelui de gingie.

Acest atașament începe să fie slăbit pe măsură ce placa bacteriană continuă să invadeze spațiul creat în urma inflamării. Placa se transformă eventual în tartru și proceul continuă, rezultând depozite sub gingie și o creștere a adâncimii pungii parodontale. Pe masură ce spațiul vertical dintre dinte și gingie atinge 5 mm, se produce o schimbare.

Morfologia bacteriană a biofilmului se modifică din bacteriile gram pozitive aerobe găsite în biofilmul localizat supragingival sau deasupra marginii gingivale. Înlocuirea acestor bacterii gram pozitive a florei orale generale se face cu bacterii gram negative anaerobe. Aceste bacterii sunt mult mai distructive prin natura lor față de cele aerobe.

Pereții bacteriilor gram negative conțin endotoxine, care permite acestor organisme să distrugă țesutul gingival și osul mult mai rapid. Parodontita debutează oficial când aceste bacterii încep să acționeze, rezultând pierderea osoasă. Această resorbție osoasă marchează tranziția de la gingivită la boala parodontală. Cu alte cuvinte, termenul de boală parodontală poate fi sinonim cu pierderea osoasă.

Prima evidență a distrugerilor din boala parodontală devine vizibilă în radiografiile crestei osoase a maxilarelor, care devine înclinată, cu radioopacitate scăzută și cu pierdere de substanță.

Această distrucție apare ca un rezultat al endotoxinelor bacteriene asupra țesutului osos. Deoarece osul este viu, conține celule care depun os, cunoscute ca osteoblaste și celule care distrug osul, numite osteoclaste. Deobicei acestea ascționează la aceeași viteză și se mențin reciproc în echilibru.

În parodontită, totuși, mediatorii chimici sau produșii secundari ai inflmației cronice, stimulează osteoclastele, permițndu-le să acționeze mai rapid față de celule care depun os. Rezultă pierderea osoasă, iar aceasta împreună cu pierdera atașamentului țesuturilor, se numește boală parodontală.

Acest proces va persista, cauzând distrugeri mari, până când agenții bacterieni infecțioși (placa) și facorii iritanți locali (tartrul) sunt eliminați. Pentru a le elimina în mod eficient în această etapă a procesului bolii, periajul și folosirea aței dentare nu mai sunt suficiente. Acest fapt se datorează mai multor factori, cel mai important de remarcat fiind adâncimea pungii parodontale.

Periajul și folosirea aței dentare sunt eficiente numai pentru îndepărtarea materiei albe moi și biofilmului în zonele supragingivale și în pungile de până la 3 mm adâncime.

Chiar și cea mai bună periere și folosirea aței dentare este ineficientă pentru curățarea pungilor cu adâncimi mai mari și nu sunt niciodată eficiente în eliminarea tartrului. Prin urmare, pentru a înlătura factorii cauzali care duc la boala parodontală, sunt adesea recomandate procedurile de planare radiculară și detartrajul adânc în pungile parodontale.

Odată ce bacteriile și tartrul sunt îndepărtate din punga parodontală, țesutul poate începe să se vindece.

Inflamația se risipește pe măsură ce infecția scade, permițând o scădere a volumului, ceea ce are ca rezultat formarea de către gingii a unei noi etanșeizări eficiente între rădăcina dintelui și mediul extern.

Cu toate acestea, distrugerile cauzate de boala parodontală nu se vindecă niciodată complet. Pierderea osoasă datorată procesului bolii este ireversibilă. De asemenea, țesutul gingival tinde să sufere efecte permanente odată ce boala ajunge la un anumit punct.

Deoarece țesutul gingival necesită os pentru a-l susține, dacă pierderea osoasă a fost extinsă, pacientul va avea o retracție permanentă a gingiilor și, prin urmare, expunerea rădăcinilor dinților în zonele implicate.

Dacă pierderea osoasă este suficient de extinsă, dinții pot începe să devină mobili, iar fără nici o intervenție pentru a opri procesul bolii, aceștia se vor pierde.

Contrar credințelor vechi, pierderea dinților nu este o parte normală a îmbătrânirii. Mai degrabă, este boala parodontală principala cauză a pierderii dinților la populația adultă.

Intervenția parodontală

Tratamentul parodontitei poate include mai multe etape, prima dintre ele referindu-se la necesitatea îndepărtării factorilor cauzali locali, astfel încât să se creeze un mediu biologic compatibil între dinte și țesutul parodontal înconjurător, gingie și osul adiacent.

Lăsată netratată, inflamația cronică a gingiilor și a țesutului de susținere poate crește riscul de boli cardio-vasculare la persoanele afectate.

La inițierea acestor proceduri, pacientul este anesteziat în zona în care urmează a se realiza tratamentul. Datorită naturii mai profunde a detartrajului parodontal și a planării radiculare, fie o jumătate, fie un sfert din cavitatea orală este, în general, curățată în timpul unei programări.

Acest lucru permite pacientului să fie anesteziat în întregime în zona necesară în timpul tratamentului.

De obicei, nu este recomandat ca întreaga gură să fie tratată într-o singură programare, din cauza potențialelor inconveniente și a complicațiilor în urma anestezierii întregii cavități orale – adică, incapacitatea de a mânca sau de a bea, probabilitatea lezării proprii prin mușcături etc.

În general, primul pas este îndepărtarea plăcii dentare și a biofilmul microbian de la nivelul dintelui, procedură numită detartraj. Planarea radiculară implică netezirea rădăcinii dintelui.

Aceste proceduri pot fi denumite curățare parodontală sau curățare profundă. Toate aceste nume se referă la aceeași procedură. Termenul „curățare profundă” provine din faptul că pungile parodontale la pacienții cu această boală sunt mai adânci decât cele găsite la persoanele cu parodonțiul sănătos.

Un astfel de detartraj și o planare radiculară pot fi efectuate folosind o serie de instrumente dentare, inclusiv instrumente cu ultrasunete și instrumente manuale, cum ar fi ansele parodontale și chiuretele.

Obiectivul detartrajului parodontal și al planării radiculare este de a îndepărta placa dentară și tartrul, care găzduiește bacterii care elimină toxine, ceea ce cauzează inflamarea țesutului gingival și a osului înconjurător. Planarea îndepărtează adesea și o parte din cement sau dentină.

Eliminarea plăcii aderente și a tartrului cu instrumentarul manual poate fi, de asemenea, efectuată profilactic la pacienții cu boală parodontală. Profilaxia presupune detartrajul și perierea dinților astfel încât să prevină patologiile orale. Acest periaj realizat în cabinet nu îndepărtează tartrul, ci doar placa și unele pete și, prin urmare, trebuie realizat doar împreună cu detartrajul.

Adesea, un dispozitiv electric, cunoscut sub numele de piesă de mână pentru detartraj ultrasonic poate fi utilizată în timpul detartrajului și planării radiculare.

Piesele cu ultrasunete vibrează la o frecvență ridicată pentru a ajuta la îndepărtarea petelor, a plăcii și a tartrului. În plus, detartrajul cu ultrasunete creează mici bule de aer printr-un proces cunoscut sub numele de cavitație. Aceste bule au o funcție importantă pentru curățările parodontale.

Deoarece bacteriile care trăiesc în pungile afectate parodontotic sunt în principal anaerobe, adică incapabile să supraviețuiască în prezența oxigenului, aceste bule ajută la distrugerea lor. Oxigenul ajută la descompunerea membranelor celulare bacteriene ducând la liza acestora.

Deoarece este extrem de important îndepărtarea integrală a depozitului din fiecare pungă parodontală, atenția la detalii în timpul acestei proceduri este crucială. Prin urmare, în funcție de adâncimea pungii și de cantitatea depozitului de tartru față de depozitul moale de biofilm, instrumentele manuale pot fi utilizate pentru a finaliza detartrajul, acestea eliminând tot ceea ce detartrajul cu ultrasunete a lăsat în urmă.

Alternativ, pot fi utilizate piese de mâna electrice după detartrajul manuală pentru a risipi depunerile care au fost îndepărtate din structura dintelui sau a rădăcinii, dar care rămân în punga parodontală.

Piesele de detartraj sonice și ultrasonice sunt alimentate de un sistem care determină vibrația acestora. Cele sonice sunt conectate la o turbină acționată cu aer, iar cele ultrasonice utilizează ori sisteme cu magnetostricțiune ori piezoelectrice pentru a crea vibrații. Sistemele cu magnetostricțiune folosesc un teanc de plăci metalice atașate de vârful instrumentului.

Plăcile metalice sunt induse să vibreze de o bobină externă conectată la o sursă de curent alternativ. Sistemele cu ultrasunete includ, de asemenea, un orificu care elimină apă și o funcție de lavaj, ajutând la răcirea instrumentului în timpul utilizării, precum și la clătirea tuturor materialelor nedorite de pe dinți și linia gingiei. Lavajul poate fi folosit și pentru a furniza agenți antimicrobieni.

Deși rezultatul final al dispozitivelor de detartraj cu ultrasunete poate fi produs și prin utilizarea instrumentarului de detartraj manual, ultrasunetele sunt uneori mai rapide și mai puțin iritante pentru pacient. În plus, detartrajul cu ultrasunete creează aerosoli care pot răspândi agenți patogeni atunci când un pacienți prezintă o boală infecțioasă.

Cercetările diferă în ceea ce privește dacă există o diferență de eficacitate între dispozitivele de detartraj cu ultrasunete și instrumentarul manual. De o importanță deosebită pentru medicii stomatologi este faptul că utilizarea ultrasunetelor poate reduce riscul de rănire prin stres repetitiv, deoarece acestea necesită mai puțină presiune și persistență în comparație cu instrumentarul de detartraj manual.

Un nou plus la instrumentele folosite pentru tratarea bolii parodontale este laserul dentar. Laserele cu puteri diferite sunt utilizate pentru multe proceduri din stomatologia modernă, inclusiv pentru obturații. Într-un tratament parodontal, un laser poate fi utilizat după detartraj și planare radiculară pentru a facilita vindecarea țesuturilor.

Post-detartraj

După detartraj, sunt necesare câteva etape adiționale pentru a dezinfecta țesutul parodontal. Irigațiile orale se pot realiza utilizând soluție de gluconat clorhexidină, care are o substantivitate ridicată în țesuturile orale.

Asta presupune că, spre deosebire de alte ape de gură, ale căror beneficii se termină o dată cu clătirea acestora, ingredientele antibacteriene active din gluconat clorhexidina se infiltrează în țesuturi și rămân active o perioadă de timp. În ciuda eficacității acestei soluții, aceasta nu este produsă pentru a se utiliza o perioadă lungă de timp.

Un studiu recent european sugerează o conexiune între utilizarea pe termen lung a apelor de gură și presiunea arterială mare, ceea ce poate duce la o incidență ridicată de evenimente cardio-vasculare.

În Statele Unite ale Americii, sunt valabile doar cu prescripție medicală și în doze mici, ocazionale, având efectul dorit de vindecare a țesuturilor după intervențiile chirurgicale. Cercetările recente indică că irigarea cu clorhexidină după detartraj și planare radiculară poate inhiba reatașarea țesutului parodontal. În mod specific, previne formarea de fibroblaste. O alternativă ar fi irigarea cu iod-povidonă, dacă nu există contraindicații.

Antibioticele specifice pot fi, de asemenea, aplicate în pungile parodontale după detartraj și planarea radiculară pentru a asigura vindecarea suplimentară a țesuturilor infectate. Spre deosebire de antibioticele care sunt administrate oral pentru a obține un efect sistemic, antibioticele locale sunt plasate în mod specific în zona infecției.

Aceste antibiotice sunt plasate direct în pungile parodontale și se eliberează lent pe o perioadă de timp. Acest lucru permite medicamentului să se infiltreze în țesuturi și să distrugă bacteriile care pot exista în interiorul gingiilor, oferind o dezinfecție sporită și facilitarea vindecării. Anumite antibiotice specifice locale oferă nu numai acest beneficiu, ci prezintă și un avantaj suplimentar de reducere a adâncimii pungii.

În cazurile de parodontită severă, detartrajul și planarea radiculară pot fi considerate ca parte a terapiei inițiale înainte de nevoile chirurgicale viitoare. Procedurile suplimentare, cum ar fi grefarea osoasă, grefarea țesuturilor și/sau intervenția chirurgicală cu lambou gingival, efectuate de un medic parodontolog pot fi necesare pentru cazurile severe sau pentru pacienții cu parodontită refractară (recurentă).

Pacienții care prezintă boală parodontală severă sau necrozantă pot necesita etape suplimentare în tratamentul lor. Acești pacienți prezintă adesea factori genetici sau sistemici care contribuie la dezvoltarea și severitatea parodontitei lor.

Exemplele comune includ diabetul de tip I și de tip II, antecedentele familiale de boală parodontală și persoanele imunocompromise. Pentru astfel de pacienți, medicul poate preleva o probă din pungile parodontale pentru a identifica cultura și tratamentul mai specific al organismului cauzator.

Intervenția poate include, de asemenea, întreruperea medicamentelor care contribuie la vulnerabilitatea pacientului sau trimiterea către un medic pentru a aborda o afecțiune existentă, dar netratată anterior, dacă aceasta joacă un rol în procesul bolii parodontale.

Tratamentul oral complet

Procedura „tradițională” de debridare gingivală presupune 4 sesiuni la o distanță de 2 săptămâni una de cealaltă, cu efectuarea unui cadran în fiecare sesiune. În 1995, un grup din Leuven a propus realizarea unei debridări complete în 24 de ore ( 2 sesiuni). Motivul pentru debridarea completă a întregii cavități orale este că cadranele care au fost curățate nu vor fi reinfectate cu bacteriile din cadranele care nu au fost încă igienizate. Alte avantaje ale debridarii cu ultrasunete includ viteza/timpul redus de tratament și necesitatea redusă de anestezie, cu rezultate echivalente cu detartrajul și planarea radiculară.

Un studiu a constatat că timpul mediu de tratare a fiecărei pungi parodontale prin această procedură a fost de 3,3 minute, în timp ce a fost nevoie de 8,8 minute per pungă pentru detartrajul cadranului și planarea radiculară. Diferențele de îmbunătățire nu au fost semnificative statistic. Studiile efectuate de grupul Leuven, folosind protocoale oarecum diferite, au constatat că tratamentul într-o singură etapă (adică în 24 de ore) a dat rezultate mai bune decât abordarea cadran cu cadran (care durează șase săptămâni). De asemenea, au indicat pacienților să folosească clorhexidină timp de două luni după realizarea tratamentului.

Adâncimea planării radiculare

O altă întrebare întâlnită în planarea radiculară este cât de mult cement sau dentină ar trebui îndepărtate de la nivelul rădăcinilor. Contaminarea bacteriană a suprafețelor radiculare este limitată în profunzime, deci planarea excesivă a cementului, cum este indicată în detartrajul și planarea radiculară tradiționale, nu este necesară pentru a perminte vindecarea parodonțiului și a formării unui nou atașament. În contrast cu procedurile tradiționare de detartraj și planare, necesitatea unor proceduri de debridare ultrasonică este pentru a perturba biofilmul bacterian de la nivelul pungii parodontale, fără îndepărtarea cementului. În mod tipic, planarea radiculară va necesita utilizarea instrumentelor manuale, cum ar fi chiuretele speciale, în locul anselor utilizate în debridarea ultrasonică.

Stomatologie bazată pe dovezi

Au fost făcute mai multe recenzii sistematice ale eficienței detartrajului și planării radiculare în stomatologia bazată pe dovezi.

O revizuire Cochrane realizată de Worthington în 2013 a luat în considerare doar detartrajul și lustruirea dinților, dar nu și planarea radiculară. După ce au examinat 88 de lucrări, au găsit doar trei studii care au îndeplinit toate cerințele lor, remarcând că „calitatea dovezilor a fost în general scăzută”.

Ei au raportat rezultate mixte: un studiu „nu a arătat nici un beneficiu, dar nici un dezavantaj pentru tratamentele obișnuite de detartraj și periaj la șase sau 12 luni, în comparație cu cele fără aceste proceduri”, dar un studiu anterior a constatat că tratamentele la fiecare trei luni au avut rezultate mai bune în ceea ce privește gingivita, placa și tartrul față de tratamentele anuale (cu evaluare dupa doi ani in fiecare caz). S-a constatat că instrucțiunile de igienă orală ajută și ele.

O altă revizuire neconcludentă a detartrajului și lustruirii (fără planare) a fost publicată de British Dental Association în 2015.

În 2016, Agenția Canadiană pentru Medicamente și Tehnologii în Sănătate a publicat o revizuire amplă care a implicat planarea radiculară. Acesta a făcut o serie de constatări, inclusiv în cinci studii randomizate controlate, detartrajul și planarea radiculară fiind „asociate cu o scădere a plăcii bacteriene de la valoarea inițială la o lună, trei luni sau șase luni; iar alte patru studii au analizat modificări ale indicelui gingival de la momentul inițial și „au identificat o îmbunătățire semnificativă față de valoarea inițială la grupul cu detartraj și planare radiculară la trei luni și șase luni”.

Acest studiu a luat în considerare, de asemenea, articolele cu referire la frecvența detartrajului cu și fără planare radiculară pentru pacienții cu și fără parodontită cronică.

Grupul care a produs una dintre principalele recenzii sistematice în anul 2016 a publicat studii pe baza constatărilor sale. Ei recomandă ca detartrajul și planarea radiculară să fie considerate ca tratament inițial pentru pacienții cu parodontită cronică.

Ei notează că „puterea recomandării este limitată, deoarece detartrajul și planarea radiculară sunt considerate standardul de referință și, prin urmare, sunt utilizate ca un control activ pentru studiile parodontale și există puține studii în care cercetătorii compară aceste proceduri cu aplicarea niciunui tratament”. Totuși, ei adaugă că „planarea radiculară… prezintă riscul de a deteriora suprafața rădăcinii și de a cauza sensibilitate dentară sau radiculară”.

Fisurile smalțului, cariile precoce și restaurările din rășină pot fi deteriorate în timpul detartrajului. Un studiu realizat în 2018 a recomandat ca starea dinților și restaurările să fie identificate înainte de a fi supuse procedurii de detartraj cu ultrasunete.

Eficacitatea procedurii

Procedeul de detartraj și planare radiculară este considerat eficient dacă pacientul este capabil să-și mențină sănătatea parodontală, fără pierderea osoasă sau a atașamentului în viitor și dacă previne infecția recurentă cu patogeni parodontali.

Durata eficacității detartrajului și planării radiculare depinde de o serie de factori. Aceștia includ: complianța pacientului, progresia bolii și momentul realizării intervenției, adâncimea pungii parodontale, factori anatomici ca șanțurile de la nivelul rădăcinii dintelui, concavități și furcații, care pot limita vizibilitatea tartrului profund.

În primul rând, detartrajul parodontal și planarea radiculară sunt proceduri care trebuie efectuate în totalitate și cu atenție la detalii, astfel încât să se asigure îndepărtarea completă a tartrului și a plăcii din zonele vizate. Dacă acești agenți cauzatori nu sunt îndepărtați, boala va continua să progreseze, rezultând deteriorări ulterioare.

În cazul unei parodontite ușoară spre moderată, prin detartrajul și planarea radiculară se pot obține rezultate excelente dacă procedurile sunt complete. Cu cât parodontita crește în severitate, o cantitate mai mare de suport osos este distrus de infecție. Acest lucru este ilustrat clinic de adâncimea pungilor parodontale vizate pentru curățare și dezinfectare.

O dată ce pungile parodontale au depășit 6 mm adâncime, eficacitatea îndepărtării depozitelor de tartru începe să scadă, iar probabilitatea de vindecare completă după o singură procedură va fi în scădere, de asemenea.

Cu cât este mai severă infecția înaintea intervenției, cu atât mai mare este efortul necesat pentru a opri progresul și a reda sănătatea pacientului. Pungile parodontale peste 6 mm pot fi tratate prin realizarea unui lambou parodontal efectuat de către un specialist în parodontologie.

Deși vindecarea țesuturilor moi va începe imediat după îndepărtarea biofilmului microbian și a tartrului care a provocat boala, detartrajul și planarea radiculară sunt doar primul pas în oprirea procesului bolii.

După curățarea și dezinfectarea inițială a tuturor locurilor afectate, este necesar să se prevină reapariția infecției. Prin urmare, complianța pacientului este, de departe, cel mai important factor, având cea mai mare influență asupra succesului sau eșecului intervenției parodontale. Imediat după tratament, pacientul va trebui să mențină o îngrijire orală excelentă la domiciliu.

Cu îngrijirea la domiciliu adecvată, care include, dar nu se limitează la periajul de două ori pe zi timp de 2-3 minute, folosirea aței dentare zilnic și utilizarea apei de gură, potențialul de vindecare eficientă după detartraj și planare radiculară crește. Angajamentul și diligența în îndeplinirea temeinică a practicilor zilnice de igienă orală sunt esențiale pentru succes.

Dacă pacientul nu reușește să modifice factorii care au permis instalarea bolii – de exemplu, nu folosește ața dentară sau se periază doar o dată pe zi – există o probabilitate ca infecția să reapară.

Procesul care permite formarea pungilor parodontale profunde nu are loc peste noapte. Prin urmare, este nerealist să ne așteptăm ca țesutul să se vindece complet într-o perioadă de timp la fel de scurtă.

Fixarea atașamentului gingival poate apărea lent în timp, iar consultațiile pentru evaluarea parodontală sunt de obicei recomandate la fiecare trei până la patru luni pentru a menține rezultatul obținut. Frecvența acestor programări la medicul parodont este importantă pentru menținerea rezultatelor detartrajului și planării radiculare inițiale, mai ales în primul an imediat după tratament.

Deoarece pacientul poate prezenta încă pungi parodontale care depășesc capacitatea efectivă de curățare a unei periuțe sau a aței dentare, pentru succesul pe termen lung al tratamentului, ar trebui să se întoarcă la fiecare 90 de zile la medic pentru a se asigura că acele pungi parodontale sunt lipsite de orice fel de depozit dentar.

Pacienții trebuie sfătuiți că 90 de zile nu este un interval arbitrar; la 90 de zile, vindecarea prin detartraj și planare radiculară va fi completă. Acest lucru va permite medicului specialist să remăsoare adâncimea pungii pentru a determina dacă intervenția a avut succes. La această programare se vor discuta progresele, precum și orice parodontită refractară.

La 90 de zile de la detartrajul inițial și de la planarea radiculară, bacteriile parodontale, dacă au rămas, vor atinge din nou puterea maximă. Prin urmare, dacă au rămas zone afectate de boală, medicul le va curăța din nou și poate aplica mai multe antibiotice specifice local. În plus, aceaste consultații permit revizuirea îngrijirii la domiciliu sau a adăugării unor informații necesare.

Tartrul supragingival se formează pe următoarele suprafețe:

• suprafața linguală a frontalilor inferiori
• suprafața vestibulară, la niveul molarilor superiori, corespunzător orificiului canalului Stenon
• pe suprafața ocluzală(pe care mestecă) a dinților laterali, fără antagoniști.(fără pereche cu care să se întâlnească în mușcătură)

Este importantă dieta în raport cu tartru?

Consistența, gradul de duritate al alimentelor și aciditatea lor influențează depunerea de tartru.
Masticația alimentelor dure, prin acțiunea mecanică accentuată, întârzie formarea tartrului.
Citricele, fructele și legumele încetinesc depunerea tartrului dentar.

Cum se formează tartrul dentar?

Tartrul începe să se depună încă de la vârste fragede, primul care se depune fiind cel supragingival. Tartrul subgingival apare la copiii cu vârsta de peste 9 ani și poate fi întâlnit în proporții de 47-100% din cazuri, după vârsta de 40 de ani. Durata formării tartrului depinde de:

• poziționarea dintelui
• fluxul salivar
• natura alimentației
• caracteristicile masticației

La 4-6 luni de la începerea acumulării, se realizează un nivel maxim de depunere, după care începe să se stabilizeze.

Care este tratamentul?

Profilaxia bolilor parodontale constă în îndepărtarea depozitelor de tartru prin detartraj, evitând apariția acestora.
Recomandăm realizarea detartrajului înaintea oricărei manopere stomatologice, deoarece depozitele de tartru rețin placa bacteriană, producând un mediu neprielnic efectuării intervențiilor chirurgicale, extracțiilor dentare sau tratamentului protetic și ortodontic.

Există pacienți care nu sunt de acord să li se realizeze acest detartraj, pe dinții mobili, întrucât sunt de părere că tartrul îi menține stabili, ajutându-i la menținerea lor pe arcadă, o mai mare perioadă de timp. Realitatea este însă alta: placa bacteriană, de pe suprafețele acoperite de tartru, nu face decât să agraveze boala parodontală care a dus la mobilitate dentară de la bun început.  

Manopera de detartraj se realizează atât cu instrumentar manual, cât și cu aparate ultrasonice sau cu aer comprimat. 

Detartrajul mecanic ajută la îndepărtarea depozitelor de tartru cu o mai mare usurință, nu lezează gingia și permite înlăturarea colorațiilor dentare.

După realizarea detartrajului, pentru o igienizare corespunzătoare a suprafețelor dentare, este indicat periajul profesional. Detartrajul este recomandat să fie făcut la intervale de minim șase luni.

Ce măsuri de precauție putemn lua?

Pacientul are datoria de a informa medicul curant, în legătură cu anumite probleme de stare generală a sănătății, cum sunt problemele respiratorii, boli transmisibile prin aerosoli, accese puternice de tuse sau de vomă.
Pacienților care poartă dispozitive electronice (peacemaker cardiac spre exemplu), aparatura de detartraj magnetostrictivă le poate afecta funcționalitatea. Vibrațiile produse de ansa detartrorului pot decimenta fațete sau pot fisura lucrările protetice confecționate din porțelan.

Ce preț are detartrajul?

În funcție de dificultatea tratamentului, prețurile încep de la 150 de lei detartraj/arcada.
Dacă este nevoie de anestezie, aceasta este tarifată separat costul fiind de 50 de lei.

Pentru programari vă stăm cu drag la dispoziție, de luni până sâmbătă, de la 8.00 la 20.00, la telefoanele:

Telefon: +40722463368

Telefon: +40735498977

Telefon: +40314313113

Telefon: +40314212847

E-mail: [email protected]

Website: www.draristide.ro