Aspectul arcadelor dentare la copiii între 6 şi 9 ani

Erupţia dentară este un proces complex care se desfăşoară începând cu vârsta de 6 luni, când apar primii incisivi temporari şi continuă până la vârsta de 20-21 de ani, odată cu erupţia ultimului molar, a celui de minte.

Etapele erupţiei sunt complexe şi pot fi împărţite pe mai multe categorii, în funcţie de gradul de dezvoltare al oaselor maxilare, formarea şi erupţia dinţilor.

Ca în orice proces complex de dezvoltare ce include mai multe structuri, pot să apară anumite incongruenţe sau decalaje între vârsta eruptivă şi gradul de creştere osoasă.

Primii dinţi permanenţi încep să apară de la vârsta de 6 ani, de aceea se consideră că această perioadă este cea mai importantă.

Dinţilor trebuie să li se acorde igiena cuvenită indiferent dacă sunt temporari sau permanenţi, fiindcă, de multe ori, datorită proceselor carioase complicate de la nivelul dinţilor temporari, apar întarzieri în erupţia celor permanenţi.

Depistarea anomaliilor cât mai timpuriu sporeşte procentul de reuşită a tratamentului ce urmează a fi instaurat.

Astfel, este asigurat un rezultat optim, ce satisface cerinţele medicului dar şi a pacientului.

Chiar dacă iniţial cooperarea cu micul pacient poate să fie dificilă, prin răbdare, calm şi disponibilitate de a-i arăta şi explica pe limbajul lui manoperele, copilul va dobândi încredere în timp.

Caracteristicile perioadei cuprinsă între 6 şi 9 ani

• Erupţia incisivilor – incisivii sunt dinţii situaţi frontal, atât la maxilar cât şi la mandibulă, în număr de 8, cate 4 pentru fiecare arcadă.Aceştia sunt dinţi succesionali, ce înlocuiesc incisivii temporari.
  Dinţii permanenţi sunt mai voluminoşi decât cei de lapte, astfel că spatieriele din dentaţia temporară sunt normale.
  Incisivii pot să erupă drept şi să fie aliniaţi armonios pe arcadă sau pot să posede anomalii de dispunere dacă spaţiul este restrâns sau dacă există alte formaţiuni care le împiedică erupţia liniară.

• Erupţia molarilor de 6 ani – este poate cel mai important aspect din cadrul erupţiei dentare.
  Molarii de 6 ani sunt dinţi situaţi în spatele celor temporari, ei nu îi înlocuiesc, ci sunt dispuşi posterior, de aceea erupţia lor poate fi trecută cu vederea de către părinţi.
  Un rol important al molarilor de 6 ani este menţinerea înălţimii şi raportului adecvat între mandibulă şi maxilar.
  Dacă aceştia se cariază precoce datorită unei igiene deficitare, pot să apară patologii ocluzale serioase pe viitor.

Raportul normal de ocluzie sau muşcătura fiziologică la nivelul incisivilor presupune contactul dinţilor, cei mandibulari fiind uşor circumscrişi de către cei maxilari.

Dintre cele mai frecvente anomalii ocluzale ce pot să apară între 6 şi 9 ani, descriem mai jos:

• Ocluzia deschisă – este lipsa contactului dintre aradele dentare şi se poate datora obiceiului vicios de sugere a degetului.

• Ocluzia adancă – reprezintă circumscrierea totală a dinţilor inferiori de către cei superiori, astfel că marginile incizale ale dinţilor ajung să atingă gingia.

• Ocluzia încrucişată – apare atunci când dinţii de jos îi circumscriu pe cei superiori.

Aceste anomalii nu se corectează de la sine, mai ales că de cele mai multe ori se acosiază cu unele obiceiuri vicioase pe care le are copilul.
Prin purtarea de aparate ortodontice mobilizabile şi corectarea obiceiurilor nesănătoase, rezultatele pot fi spectaculoase.

Aspectul arcadelor dentare la copiii între 6 și 9 ani reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea dentiției și a ocluziei.

În această perioadă, copiii încep să aibă dinți permanenți, iar erupția acestora poate influența modul în care se formează și funcționează arcada dentară. Este esențial ca părinții și medicii stomatologi să fie conștienți de aceste aspecte pentru a putea depista eventualele anomalii și a interveni cât mai devreme, asigurând astfel un tratament eficient și rezultate optime.

Erupția dentară începe în jurul vârstei de 6 luni, odată cu apariția primilor incisivi temporari.

Acest proces continuă până la vârsta de 20-21 de ani, când erup ultimul molar, numit și molarul de minte.

Etapele erupției sunt complexe și pot fi împărțite în diferite categorii, în funcție de dezvoltarea oaselor maxilare, formarea și erupția dinților.

Un aspect important al erupției dentare este apariția primilor dinți permanenți în jurul vârstei de 6 ani. Această etapă este crucială pentru dezvoltarea dentiției, deoarece dinții permanenți sunt mai mari și mai voluminoși decât cei temporari.

Dinții temporari trebuie să beneficieze de o igienă corespunzătoare, deoarece afecțiunile carioase pot afecta procesul de erupție a dinților permanenți și pot cauza întârzieri sau anomalii în alinierea acestora.

Depistarea timpurie a anomaliilor dentare este esențială pentru a asigura succesul tratamentului ulterior.

Prin identificarea precoce a eventualelor incongruențe sau decalaje între vârsta eruptivă și dezvoltarea osoasă, se poate interveni în mod corespunzător pentru a corecta aceste aspecte și pentru a obține un rezultat optim.

Colaborarea și comunicarea cu copilul sunt cheia în această etapă, deși inițial poate fi dificilă.

Prin răbdare, calm și explicarea pe înțelesul copilului a procedurilor stomatologice, se poate câștiga încrederea acestuia și se poate facilita tratamentul.

Caracteristicile perioadei cuprinse între 6 și 9 ani includ erupția incisivilor și molarilor de 6 ani. Incisivii sunt dinții situați frontal, atât în maxilar, cât și în mandibulă, iar erupția lor poate fi însoțită de anumite anomalii de dispunere, în funcție de spațiul disponibil și de alte formațiuni care pot împiedica erupția liniară.

Erupția molarilor de 6 ani este deosebit de importantă, deși poate fi trecută cu vederea de către părinți.

Acești molari nu înlocuiesc dinții temporari, ci sunt amplasați posterior acestora. Rolul lor este de a menține înălțimea și raportul adecvat între mandibulă și maxilar.

Dacă molarilor de 6 ani li se dezvoltă carii din cauza igienei deficitare, pot apărea probleme ocluzale serioase în viitor.

Un aspect crucial în evaluarea aspectului arcadelor dentare la copiii între 6 și 9 ani este ocluzia sau mușcătura fiziologică.

Ocluzia normală presupune contactul dintre dinții mandibulari și cei maxilari, cu marginile incizale ale incisivilor inferioari ușor încorporate în incisivii superiori.

Totuși, pot apărea diferite anomalii ocluzale în această perioadă.

Ocluzia deschisă reprezintă lipsa contactului între arcadele dentare și poate fi cauzată de obiceiurile vicioase, precum sugerea degetului.

Ocluzia adâncă se caracterizează prin suprapunerea completă a dinților inferiori de către cei superiori, iar marginile incizale ating gingia.

Ocluzia încrucișată apare atunci când dinții inferiori circumscriu pe cei superiori.

Este important să se înțeleagă că aceste anomalii ocluzale nu se corectează de la sine și pot fi asociate cu obiceiuri nesănătoase ale copilului.

Pentru a obține rezultate optime, este necesară intervenția stomatologică, cum ar fi purtarea de aparate ortodontice mobilizabile și corectarea obiceiurilor vicioase.

Prin tratamentul adecvat și corectarea ocluziei în această perioadă, se pot obține rezultate spectaculoase și se poate asigura o funcționalitate și estetică dentară adecvată în viitor.

În concluzie, aspectul arcadelor dentare la copiii între 6 și 9 ani reprezintă o etapă crucială în dezvoltarea dentiției și a ocluziei.

Este esențial ca părinții și medicii stomatologi să acorde atenție deosebită erupției dentare și să depisteze eventualele anomalii sau decalaje în dezvoltarea osoasă.

Prin intervenție timpurie și tratament adecvat, se pot obține rezultate optime și se poate asigura un zâmbet sănătos și frumos pe termen lung pentru copii.