Aspectul arcadelor dentare la copiii între 6 şi 9 ani


Aspectul arcadelor dentare la copiii între 6 şi 9 ani

Erupţia dentară este un proces complex care se desfăşoară începând cu vârsta de 6 luni, când apar primii incisivi temporari şi continuă până la vârsta de 20-21 de ani, odată cu erupţia ultimului molar, a celui de minte.

Etapele erupţiei sunt complexe şi pot fi împărţite pe mai multe categorii, în funcţie de gradul de dezvoltare al oaselor maxilare, formarea şi erupţia dinţilor.

Ca în orice proces complex de dezvoltare ce include mai multe structuri, pot să apară anumite incongruenţe sau decalaje între vârsta eruptivă şi gradul de creştere osoasă.

Primii dinţi permanenţi încep să apară de la vârsta de 6 ani, de aceea se consideră că această perioadă este cea mai importantă.

Dinţilor trebuie să li se acorde igiena cuvenită indiferent dacă sunt temporari sau permanenţi, fiindcă, de multe ori, datorită proceselor carioase complicate de la nivelul dinţilor temporari, apar întarzieri în erupţia celor permanenţi.

Depistarea anomaliilor cât mai timpuriu sporeşte procentul de reuşită a tratamentului ce urmează a fi instaurat.

Astfel, este asigurat un rezultat optim, ce satisface cerinţele medicului dar şi a pacientului.

Chiar dacă iniţial cooperarea cu micul pacient poate să fie dificilă, prin răbdare, calm şi disponibilitate de a-i arăta şi explica pe limbajul lui manoperele, copilul va dobândi încredere în timp.

Caracteristicile perioadei cuprinsă între 6 şi 9 ani
  • Erupţia incisivilor – incisivii sunt dinţii situaţi frontal, atât la maxilar cât şi la mandibulă, în număr de 8, cate 4 pentru fiecare arcadă.Aceştia sunt dinţi succesionali, ce înlocuiesc incisivii temporari.
    Dinţii permanenţi sunt mai voluminoşi decât cei de lapte, astfel că spatieriele din dentaţia temporară sunt normale.
    Incisivii pot să erupă drept şi să fie aliniaţi armonios pe arcadă sau pot să posede anomalii de dispunere dacă spaţiul este restrâns sau dacă există alte formaţiuni care le împiedică erupţia liniară.
  • Erupţia molarilor de 6 ani – este poate cel mai important aspect din cadrul erupţiei dentare.
    Molarii de 6 ani sunt dinţi situaţi în spatele celor temporari, ei nu îi înlocuiesc, ci sunt dispuşi posterior, de aceea erupţia lor poate fi trecută cu vederea de către părinţi.
    Un rol important al molarilor de 6 ani este menţinerea înălţimii şi raportului adecvat între mandibulă şi maxilar.
    Dacă aceştia se cariază precoce datorită unei igiene deficitare, pot să apară patologii ocluzale serioase pe viitor.

Raportul normal de ocluzie sau muşcătura fiziologică la nivelul incisivilor presupune contactul dinţilor, cei mandibulari fiind uşor circumscrişi de către cei maxilari.
Dintre cele mai frecvente anomalii ocluzale ce pot să apară între 6 şi 9 ani, descriem mai jos :

  • Ocluzia deschisă – este lipsa contactului dintre aradele dentare şi se poate datora obiceiului vicios de sugere a degetului.
  • Ocluzia adancă – reprezintă circumscrierea totală a dinţilor inferiori de către cei superiori, astfel că marginile incizale ale dinţilor ajung să atingă gingia.
  • Ocluzia încrucişată – apare atunci când dinţii de jos îi circumscriu pe cei superiori.

Aceste anomalii nu se corectează de la sine, mai ales că de cele mai multe ori se acosiază cu unele obiceiuri vicioase pe care le are copilul.
Prin purtarea de aparate ortodontice mobilizabile şi corectarea obiceiurilor nesănătoase, rezultatele pot fi spectaculoase.