Tulburări ale erupției dinților permanenți și temporari

Hematomul de erupție

Un hematom de erupție se prezintă ca o proeminență albastru- violacee localizată la nivelul unui dinte în erupție și este de obicei asimptomatic. Foliculul care înconjoară dintele în curs de erupție se umple cu sânge ca urmare a lărgirii acestuia.

Dinții cei mai frecvenți afectați de acest hematom sunt molarii unu permanenți și incisivii inferiori, la copii sub 10 ani. În cele mai multe cazuri acesta este asimptomatic, însă poate determina la unii copii, dureri în timpul masticației.

Nu este necesar niciun tratament pentru acest tip de tulburare de erupție, deoarece hematomul se retrage o dată cu erupția dintelui permanent. Dacă totuși copilul acuză dureri și se observă o perioadă de timp că hematomul nu s-a dezintegrat, acesta se poate îndepărta chirurgical.

Pericoronarita

Pericoronita este inflamația țesuturilor moi care înconjoară coroana unui dinte parțial erupt, incluzând gingiile și foliculul dentar.

Țesutul moale care acoperă un dinte parțial erupt este cunoscut sub numele de operculum, o zonă care poate fi dificil de accesat cu metode normale de igienă orală.

Simptomele care pot apărea în pericoronarită sunt:

• Durerea, care se agravează pe măsură ce starea se dezvoltă și devine severă. Durerea poate radia către ureche, gât, articulația temporomandibulară, regiunea submandibulară posterioară și podeaua gurii. De asemenea, poate apărea durere și pe durata masticației. Uneori durerea tulbură somnul copilului
• Eritem (roșeață) și edem (umflarea) țesuturilor din jurul dintelui implicat, care este de obicei parțial erupt în cavitatea bucală.
• Halitoză intra-orală
• Formarea puroiului

Tratament

Tratamentul constă în drenaje locale, antibiotice generale, o igienă orală riguroasă și corect efectuată.

Dinți supranumerari

Prezența pe arcadă a dinților temporari peste limita normală se datorează resorbției întârziate a rădăcinilor datorită poziționării lingualizate a dinților permanenți rezultând o aglomerare a dinților permanenți cu obliterarea canalului radicular, eșecul materialului de obturație endodontică în a se resorbii și bruxismul. Momentul tratamentului depinde de ce arcadă este implicată.

La arcada mandibulară, dacă dintele primar este mobil, aceasta se va exfolia singur. Cu toate acestea, dacă dintele nu este exfoliat până la vârsta de 8 sau trei sferturi din rădăcina dintelui permanent este formată, dintele primar trebuie extras. Odată ce dintele primar nu va mai fi prezent, permanentul va migra labial spontan.

La arcada maxilară, chiar dacă dinții primari sunt mobili, aceștia trebuie extrași pentru a preveni erupția dintelui permanent în mușcatură inversă cu incisivul mandibular. Dacă dintele permanent erupe în acest fel, va fi necesară o intervenție ortodontică pentru a muta dintele în poziția sa adecvată, deoarece interferența incisivului mandibular va împiedica migrația labială spontană.

Dinții ectopici

Erupția ectopică este o malpoziție a unui mugure dentar permanent, care duce la erupția dintelui în locul nepotrivit. La dinții permanenți cel mai frecvent întâlnim ectopia la molarul unu superior urmat de caninul maxilar și premolarul doi inferior.

Dinții ectopici trebuie urmăriți radiologic și în cabinet, pentru a observa dacă aceștia revin la poziția inițială, erupând corect. În caz contrar, se va interveni asupra acestuia imediat ce și-a realizat emergența dentară.