Perla smalțului este o acumulare ectopică de smalț care este ferm aderentă la suprafața rădăcinii dintelui. În general se găsesc pe suprafața rădăcinii molarilor și sunt adesea singulare, cu toate că s-a descoperit pe același dinte și 2 până la 4 perle de smalț.
Etiologie
Etiologia acestora nu este pe deplin cunoscută, însă cea mai plauzibilă explicație este aceea că perlele de smalț apar atunci când rămășițele din teaca rădăcinii epiteliale a lui Hertwig, colecție de celule care formează țesutul din rădăcina dintelui numită dentină, nu reușesc să se separe de dentina nou creată și continuă să formeze smalț.
Acest lucru împiedică acoperirea radiculară normală, lăsând în schimb un nodul de smalț. Cel mai adesea, perlele de smalț sunt detectate cu ajutorul metodelor de imagistică.
Caracteristici
Dimensiunea acestora variază, putând ajunge până la 3 mm.Perlele de smalț apar mai ales la dinții permanenți, dar și dinții temporari pot fi afectați.
Perlele de smalț sunt clasificate ca perle de smalț reale (formate integral din smalt), perle de smalț compozite sau perle de smalț-dentină (formate din smalț și dentină) și perle smalț-dentină-pulpă (formate din smalț, dentină și țesut pulpar).
Perla de smalț a fost confirmată ca factor predispozant pentru parodontita localizată; de aceea este crucial să recunoaștem aspectul lor radiografic pentru a vă asigura că dinții implicați beneficiează de un tratament adecvat.
Tratament
Perla smaltului, odată detectată, trebuie eliminată chirurgical.
De asemenea, este indicată odontoplastia, tunelarea, separarea rădăcinilor sau rezecția. Perla de smalț localizată la dinții temporari poate provoca exfolierea întârziată a acestor dinți din cauza procesului mai lent de resorbție a smalțului.
Aceasta poate duce la abaterea erupției molarilor permanenți. Prin urmare, recunoașterea timpurie a perlelor de smalț este importantă în prevenirea bolilor parodontale și, eventual, în prevenirea poziționării incorecte a dinților.
Diagnostic deiferential
Diferența dintre perlele de smalț și calcificările ce pot apărea la nivel pulpar. Ambele arată la fel la un prim contact vizual și pot fi confuze la examenul clinic.
Prin intermediul instrumentelor radiologice, medicul stomatolog poate confirma prezența uneia dintre cele 2 anomalii. Perlele de smalț sunt considerate tulburări de dezvoltare în poziție și sincronizare. Structura smalțului trebuie caracterizată drept normală, dar cu variații considerabile și caracteristici neregulate, care probabil sunt legate de dezvoltarea lui ectopică.
Identificarea perlelor de smalț este o constatare accidentală, iar pacientul nu știe de această problemă până când medicul nu o descoperă pe radiografie, dintele afectat fiind asimptomatic.
Evolutie si pronostic
Perlele de smalț prezente la nivelul treimii apicale a dinților mandibulari a arătat că a facilitat progresia parodontitei.
De aceea, dacă se constată că perla de smalț poate predispune pacientul la apariția diferitelor afecțiuni dentare, este bine să se recurgă la tratamentul chirurgical. Un diagnostic precoce al perlelor smalț este important pentru un prognostic mai bun.
Păstrați-vă dinții sănătoși vizitând medicul stomatolog pentru radiografii și curățări regulate. Dacă observați inflamații cronice, sângerare sau disconfort în ciuda obiceiurilor bune de igienă orală, contactați imediat medicul stomatolog.
Preventie
Evaluarea și tratamentul adecvat de către medicul dentist poate împiedica această anomalie a dinților să vă afecteze zâmbetul.
Perla smalțului este o acumulare ectopică de smalț care este ferm aderentă la suprafața rădăcinii dintelui. În general se găsesc pe suprafața rădăcinii molarilor și sunt adesea singulare, cu toate că s-a descoperit pe același dinte și 2 până la 4 perle de smalț.
