Funcțiile salivei

Saliva joacă un rol semnificativ în menținerea sănătății orale, contribuind la construirea și menținerea sănătății țesuturilor moi și dure.

Atunci când fluxul salivar este redus, pot apărea probleme care vor afecta sănătate orală, precum carii dentare și infecții orale.

Lichidul salivar este o secreție exocrină, constând în aproximativ 99% apă, o varietate de electroliți (sodiu, potasiu, calciu, clorură, magneziu, bicarbonat, fosfat) și proteine, reprezentate de enzime, imunoglobuline și alți factori antimicrobieni, glicoproteine, urme de albumină și unele polipeptide și oligopeptide de importanță pentru sănătatea orală.

Saliva este formată, în principal, din secreția a trei glande salivare majore: parotide, submandibulare și sublinguale. Toate acestea producând 90% din lichidul salivar zilnic. Restul de 10% este produs de glandele salivare minore: labiale, linguale, bucale și palatine, care sunt distribuite în cavitatea orală.

Prin compoziția ei, saliva prezintă o serie de funcții benefice pentru o sănătate orală bună, precum:

Lubrifierea alimentelor – prin această funcție, cu ajutorul masticației, saliva se amesteca cu alimentele ingerate și formeaza bolul alimentar, sub acțiunea mucinei. Saliva pregătește astfel mâncarea pentru a fi înghițită.

Funcția de solvent. Gustul este un simț chimic. Orice substanță, a cărei gust trebuie să fie perceput, este necesar să fie în stare dizolvată pentru a stimula receptorii gustativi prezenți la nivelul papilelor gustative. Saliva acționează ca solvent și, prin urmare, ajută la percepția gustului.

Activitate antimicrobiană prin degradarea pereților celulari bacterieni, inhibând înmulțirea acestora. Mai mult, lizozimul prezent în salivă ajută la uciderea anumitor bacterii. Dovada acestei acțiuni este evidentă în timpul febrei când secreția salivară este diminuată.

Acțiune de curățare. Fluxul continuu de salivă menține cavitatea bucală curată, lipsită de particule alimentare; elimină celulele epiteliale și corpurile străine.

Funcția digestivă: Amilaza salivară sau ptialina este o enzimă care fragmentează carbohidrații, acționând la un pH de 6,8. Acțiunea ei este eficientă numai pe amidonul fiert. Când amidonul este fiert, celuloză care acoperă granulele de amidon se rupe și amilaza poate pătrunde în aceasta.

Deoarece durata de timp în care alimentele sunt prezente la nivelul cavității bucale este scurtă, saliva nu are timpul necesat să-și finalizeze aici funcția. Acțiunea ptialinei va continua în celelalte segmente ale tubului digestiv.

Funcție excretorie. Mai multe substanțe pot fi excretate în salivă, cum ar fi: metale grele precum mercurul, plumbul, iodurile, alcaloizi – morfina, antibiotice- penicilina, streptomicina, microorganisme- virusurile care provoacă oreion, rujeolă, poliomielită etc. Dar, de cele mai multe ori, saliva formată este înghițită. Astfel, acest rol nu este unul pe deplin benefic.

Funcție tampon. Saliva conține bicarbonat, fosfat, proteine etc. Acționează ca o substanță tampon pentru a menține pH-ul salivar în limitele normale. Scăderea pH-ului predispune la carii, în timp ce creșterea pH-ului va duce la formarea rapidă a tartrului dentar și apariția bolii parodontale.

În plus, saliva este folosită în anumite teste pentru diagnosticare: prin numărarea speciilor bacteriene și virale se poate indentifica carioactivitatea individului și reacțiile imune modificate, precum și diagnosticarea unor boli orale și sistemice. De asemenea, se poate observa echilibrul hormonal pentru identificarea steroizilor și a hormonilor sexuali în salivă.