Întârzierea erupţiei dentare


Întârzierea erupţiei dentare

Arcadele dentare permanente se formează începând cu vârsta de şase ani, odată cu erupţia primului molar definitiv, denumit şi molar de şase ani.

Acesta este primul dinte care deschide seria eruptivă a dinţilor permanenţi. Urmează incisivii, caninii, premolarii şi mai apoi ceilalţi doi molari.

Pot să existe variaţii individuale ale erupţiei molarilor care, în anumite situaţii sunt normale.

Abaterile minore de la ordinea eruptivă care nu produc dezechilibre la nivelul arcadelor dentare sunt încadrate în fiziologic.

Dintre factorii care pot să aibă o influenţă semnificativă asupra erupţiei dentare, enumerăm :

Factorii generali

Sindromul Down – pacienţii care prezintă acest sindrom se evidenţează printr-un aspect caracteristic al feţei, cu ochii mongoloizi, faţa mică şi rotundă şi o statură şi greutate mai mici decât normalul pentru limita de vârstă în care se situează.

De asemenea, la nivelul cavităţii orale apar întotdeauna modificări. Astfel, comisurile orale nu se apropie, gura rămânând mai mereu uşor deschisă iar limba se interpune la nivelul arcadelor dentare.

La nivel dentar, mugurii permanenţi pot să lipsească, astfel că după pierderea dinţilor temporari nu mai există succesionalii.

In cazul în care mugurii dentari există, ordinea de erupţie a dinţilor poate fi decalată iar vârsta eruptivă întârziată.

Afecţiunile endocrine

Hipotiroidismul reprezintă deficitul de hormoni tiroidieni şi afectează în marea majoritate sexul feminin.

Această patologie are ecou la nivelul întregului organism, încetinind funcţiile tuturor organelor.

Ca urmare şi erupţia dinţilor se va produce mult mai târziu decât în mod normal, în funcţie de cât de sever este deficitul hormonal.

Carenţele vitaminice 

Carenţa de vitamina A din timpul formării dinţilor se soldează întotdeauna cu afectarea smalţului. Cantitatea de substanţă dură scade, dinţii apărând mai mici şi cu o structură neuniformă, apar tulburările de erupţie iar mineralizarea dinţilor este deficitară. In timp, atacul bacteran asupra dinţilor slab mineralizaţi are o amploare mai mare decât în cazul dinţilor sănătoşi.

Factori locali

Persistenţa dintelui temporar pe arcadă – cu un an înainte de înlocuire, la nivelul rădăcinii dintelui temporar se produc fenomene de resorbţie care, în timp, duc la mobilitate.

Dacă, din diverse motive, resorbţia a început tardiv sau deloc dintele temporar nu devine mobil şi perturbă procesul de erupţie al succesorului permanent.

Intervenţia pentru extracţia dintelui temporar trebuie realizată cât mai precoce, pentru a permite dintelui temporar să îşi continue erupţia.

Capuşon de mucoasă gingivală gros – dacă gingia ce acoperă mugurii dentari este fibroasă, dintele permanent poate să nu fie atât de puternic încât să o străbată şi astfel va rămâne inclus.

Obstacole – în zona de formare a mugurilor dentari pot să existe unele obstacole de tipul dinţilor supranumerari, a chisturilor sau a tumorilor care blochează accesul dintelui spre arcada dentară.

Lipsa de spaţiu pe arcadă – cel mai frecvent se produce la maxilar, în cazul caninului sau la nivelul molarilor de minte.

Caninul superior erupe după incisivi şi premolari. Dacă aceşti dinţi ce au erupt anterior închid breşa pentru caninul permanent, acesta va rămâne cantonat în os sau sub mucoasă.

Molarii de minte, fiind ultimii dinţi care erup, nu au întotdeauna spaţiul necesar astfel că există posibilitatea de a erupe parţial sau chiar de a rămâne incluşi.

Motivul întârzierii eruptive va fi constatat de către medicul stomatolog care va iniţia şi terapia în vederea obţinerii unei arcade funcţională şi estetică.

 

Preturi dentist 2017 Consultația gratuită

 

phone22
Programari la telefoanele:
0722463368
0735498977
0314313113

(Luni-Sambata 09.oo-20.oo)