Musculatura implicată în masticație. Importanță. Patologii

Musculatura implicată în masticație. Importanță. Patologii

Masticația este procesul prin care alimentele sunt zdrobite și amestecate cu salivă, astfel încât să poată fi ușor înghițite și digerate. Acest proces implică mai multe grupe musculare, care lucrează împreună pentru a efectua acțiunea de masticare.

Musculatura implicată în masticație poate fi împărțită în trei categorii: musculatura facială, musculatura gâtului și musculatura toracelui.

Musculatura facială este cea mai importantă dintre cele trei grupe musculare implicate în masticație. Aceasta include mușchii care controlează mișcările mandibulei, cum ar fi maseterii, temporalii și pterigoizii. Aceste mușchi sunt responsabili pentru apăsarea și zdrobirea alimentelor între dinți, precum și pentru mișcările de închidere și deschidere a gurii.

Musculatura gâtului, care include mușchii sternocleidomastoidieni și trapezieni, contribuie la mișcarea mandibulei în sus și în jos. Acestea sunt, de asemenea, implicate în mișcările de înclinare a capului și a gâtului, care ajută la poziționarea alimentelor în gură pentru masticație.

Musculatura toracelui, inclusiv mușchii diafragmei și intercostali, ajută la respirație și la mișcarea alimentelor în timpul masticației și înghițirii.

Masticația este un proces esențial pentru digestia alimentelor și pentru sănătatea generală a organismului. Este important pentru a menține musculatura implicată în masticație sănătoasă prin consumul unui regim alimentar echilibrat și prin efectuarea de exerciții fizice regulate.

Patologii

• Disfuncția temporomandibulară

Disfuncția temporomandibulară (DTM) este o afecțiune comună care afectează articulația temporomandibulară (ATM) și mușchii care controlează mișcările mandibulei. Simptomele DTM pot include dureri de cap, dureri faciale, dureri la nivelul urechii și dificultăți la deschiderea gurii. DTM poate fi cauzată de o varietate de factori, cum ar fi stresul, obiceiurile nocive (cum ar fi mestecatul unghiilor sau mestecatul gumei), sau traumatisme la nivelul capului și gâtului.

• Miastenia gravis este o afecțiune autoimună care afectează capacitatea mușchilor de a se relaxa după contracție. Aceasta poate cauza slăbiciune musculară și oboseală, inclusiv la nivelul musculaturii implicate în masticație.
• Scleroza lateral amiotrofică (SLA) este o boală neuromusculară progresivă care afectează mușchii care controlează mișcările mandibulei. Aceasta poate cauza dificultăți la masticație și înghițire, precum și slăbiciune musculară și oboseală.
• Distrofia musculară este o serie de boli genetice care afectează dezvoltarea și funcționarea normală a mușchilor. Aceasta poate cauza slăbiciune musculară și oboseală, inclusiv la nivelul musculaturii implicate în masticație.

Este important să se identifice și să se trateze patologiile care afectează musculatura implicată în masticație, deoarece acestea pot avea un impact negativ asupra digestiei și asupra sănătății generale a organismului. Tratamentul poate include terapii fizice, medicamente și intervenții chirurgicale în funcție de cauza specifică a patologiei.

Masticația este un proces fiziologic menit să fracționeze alimentele ajunse în cavitatea orală.

Unitățile dentare ajută, prin morfologia cuspidată, la îndeplinirea acestei funcții, dar motorul, cel care imprimă dinților direcția deplasării, îl reprezintă musculatura facială.

Fiecare mușchi implicat în procesul de masticație este pereche, conferind mișcării simetrie și consistență.

Mușchii împlicați în ridicarea și propulsia mandibulei în masticație sunt în număr de patru și prezintă localizări și inserții în concordanță cu mișcările efectuate:

• Maseter

• Temporal

• Pterigoidian intern (medial)

• Pterigoidian extern (lateral)

Mușchii coborâtori mandibulari sunt reprezentați de milohiodian, geniohioidian și digastric.

In repaus, mușchii se află într-o ușoară contracție tonică, menită să combată atracția gravitațională care ar coborî mandibula.
Muşchii au acceași origine embrionară, au rolul de la mobiliza articulația temporo-mandibulară și sunt străbătuți de aceleași vase și aceiași nervi.

Scopul lor este unul clar definit, de a mobiliza mandibula în vederea triturării alimentelor odată ajunse în cavitatea orală.
Fasciculele mușchilor au dispoziții orizontale, verticale sau oblice. Acestea formează un adevărat sistem de ancorare a mandibulei. In urma contracțiilor, a întinderilor și a relaxărilor musculare obținem mișcări de închidere, deschidere sau lateralitate spre dreapta sau stânga.

Tipuri de masticatori

Fiecare persoană este caracterizată de o anume dispunere a dinților pe arcade și de forțe muculare diferite, ce imprimă un tipar al masticației.

Avem astfel 3 categorii:

• Tipul tocător: este pacientul care utilizează mișcări ample, verticale, în timpul masticației. Dinții prezintă cuspizi accentuați și fose adânci, fără urme de uzură

• Tipul frecător: pacientul prezintă o masticație de tip orizontal, cu mișcări predominant laterale. Dinții sunt abrazați, tociți, prezintă un relief aproape neted. Acest tip de masticație este nefavorabil deoarece produce uzura dinților, care în timp fie vor deveni sensibili prin expunerea canaliculelor dentinare, fie vor realiza o masticație ineficientă, ducând la probleme la nivelul întregului sistem digestiv. 

• Tipul mixt: este situația ideală și cea care se întâlnește la majoritatea pacienților.

Patologii cu origini la nivel muscular

Nu întotdeauna mușchii se află într-o stare optimă de funcționare.

Uneori, fie datorită unor anomalii de dezvoltare, fie inflamațiilor sau infecțiilor propagate la acest nivel, fibrele musculare suferă, procesele funcţionale vor fi perturbate și în unele cazuri pot să apară și dureri.

De remarcat este că stressul și obiceiurile vicioase pot să producă reale pagube la nivel muscular.

Cele mai întâlnite afecțiuni sunt următoarele:

• Trismusul: musculatura se contractă involuntar, datorită unor spasme. Aceasta duce la incapacitatea deschiderii în întregime a gurii și la dureri ce pot iradia la nivelul întregului segment cefalic.

• Durerea musculară din bruxism: bruxismul reprezintă mișcarea de frecare a dinților între ei, mai ales pe timpul nopții. Fibrele musculare sunt suprasolicitate și apare oboseala musculară. Intreg sistemul masicator este afectat, inclusiv articulația temporo-mandibulară.

• Hipertrofia musculară: reprezintă creștrerea în volum a unui mușchi. Dacă este unilaterală, poziția gurii va fi deviată. De cele mai multe ori nu este însoțită de durere.

• Miozita: reprezintă inflamația fibrelor musculare. In formele cronice, țesutul muscular este înlocuit treptat de unul fibros, imobil, incapabil să susțină mișcările mandibulei și astfel apare atrofia musculară.

Există situații particulare în care de la obturații debordante, incorect modelate sau insuficient finisate să apară în timp durerea musculară.

În caz de simptomatologie dureroasă, fie ea difuză, localizată, asociată sau nu cu unele activități, pacientul trebuie să se prezinte la medicul stomatolog pentru un consult de specialitate.

Neidentificate la timp, suferințele musculare produc modificări iremediabile la nivel articular, migrene și stări de iritabilitate.