Punte dentara Pret. Tipuri de punți. Exemple


Punte dentara Pret. Tipuri de punți. Exemple

implant dentarO punte dentara reprezintă o variantă protetică, foarte des utilizată, de restaurare a unei edentații. Calitățile ce o recomandă ca mijloc terapeutic sunt:

  • durabilitate în timp,
  • rezistență la forțele masticatorii,
  • preț accesibil
  • integrare armonioasă în complexul dento-parodontal.

Denumirea acesteia derivă din analogia cu o punte, cu un pod, peste spațiul rămas în urma pierderii dinților.

Ancorată pe dinții restanți sau de implanturi dentare, puntea devine legătura dintre doi dinți, ce prezintă o spațiere variabilă.

O punte dentara clasică este constituită din coroane ce se angrenează peste dinții restanți, preparați în prealabil și de un corp de punte cu rol de a acoperire a crestelor edentate.

Corpul de punte dentara, porțiunea care înlocuiește dinții restanți, poate să fie în contact intim cu gingia subiacentă sau la distanță de maxim 2 milimetri. Primul caz ne conferă o estetică aparte pe când în cel de-al doilea caz igienizarea se realizează mult mai ușor.

Prezentare de caz:

punte dentara, punte, dinti portelan, lucrare dentaraPacientul s-a prezentat pentru restaurarea protetică a ambelor arcade acuzând disfuncționalități masticatorii, fonice și fizionomice.

Numeroase edentații, dinții restanți erau emaciati, distrofici, leziuni carioase profunde.
Ocluzie prabușită, etajul inferior al feței redus.
Click pe poza alăturată pentru mai multe detalii despre acest caz.

Planul de tratament propus și realizat a constat în extirpări vitale ale tuturor dinților restanți, realizarea de RCR-uri din Crom-Cobalt și refaceri ale bonturilor protetice.

Coroanele alese au fost dinti portelan pe structură de Crom-Cobalt.


Prețul are două componente:

1. Contravaloarea tratamentelor prerpotetice: scos nervul unde și dacă este cazul, refacerea bonturilor protetice pe care se va așeza puntea dentară.
2. Prețul lucrării propriu-zise care se determină înmulțind numărul de elemente (de dinți) pe care îi are puntea dentară cu prețul pentru un singur element.

Mai jos vă redăm preturile pentru un singur element din diverse materiale:

700 lei – Coroană total fizionomică CrCo/ceramică (capă metalică acoperită în întregime de ceramică)
– 800 lei – Coroană Zicroniu/Ceramică Eco-Line (capă de zirconiu acoperită de ceramică Ivoclar)
– 1000 lei – Coroană Zicroniu/Ceramică Multilayer (capă de zirconiu acoperită de mai multe straturi de ceramică Ivoclar)
– 1200 lei – Coroană Zirconiu Anatomic (zirconiu frezat anatomic, cu finisaje din ceramică Ivoclar)

Puteți plăti pentru serviciile oferite în cabinetul nostru prin CardAvantaj în 10 rate lunare, fără dobândă.

Lista actualizată de servicii și prețuri o puteți consulta aici: https://draristide.ro/preturi-dentist/

Avantajele punților dentare

  • Nu există riscul de a fi respinse de țesuturile pe care se aplică. 
  • Timp redus de execuție: După șlefuirea dinților, aceștia vor fi amprentați, iar până tehnicianul va finaliza puntea, pacientului i se va cimenta o lucrare protetică provizorie. Astfel, pacientul va părăsi cabinetul stomatologic cu o lucrare provizorie menită să restaureze parțial estetica, fonația și masticația.
  • Puntea dentară poate înlocui un număr variabil de unități dentare, calculate în funcție de dispunerea edentațiilor, a statusului de igienă al pacientului precum și sănătatea dinților stâlpi. 
  • Estetica este excelentă, în cazul zirconiului, nuanțele, saturația și luminozitatea imitând cu fidelitate dintele natural.
  • Durata de viață poate să depășească 10 ani dar pentru aceasta trebuie respectată o buna igienă dentară și vizite regulate, din 6 în 6 luni, la medicul dentist.

Procedurile de preparare, amprentare, verificare și cimentare se pot efectua în minim două ședințe. În cazul unei breșe edentate cu dinți limitanți fără procese patologice, șlefuirea și amprentarea pot fi realizate încă din prima ședință. La urmatoarea programare, piesa protetică va fi verificată, se vor face mici ajustări și va fi cimentată, provizoriu sau definitiv, după caz.

Condiții necesare sa poata fi realizata o punte dentara

  • Dinții restanți, ce vor fi șlefuiți, trebuie să fie lipsiți de orice proces inflamator apical sau distrucții coronare. În caz contrar, prepararea acestora se va efectua după tratamentul leziunilor.
  • Implantarea dinților în os trebuie sa fie bună, pentru a putea suporta puntea dentară. In caz de mobilitate, dinții nu pot fi incluși în planul de protezare.
  • Spațiul edentat nu trebuie sa depașească capacitatea de susținere a dinților limitanți. Medicul stomatolog va analiza dimensiunea spațiului și va indica soluția de tratament optimă.

Stabilitatea punților dentare

După cum am aflat, punțile dentare reprezintă modalități de protezare ale spațiilor edentate, utilizând dinții limitanți.
Acestea prezintă un grad mare de stabilitate la acțiunea forțelor masticatorii.

Aplicate pe dinți preparați după un anumit tipar, ele nu vor suferi rotații. Cimentarea le asigură atașarea fermă la structura dură subiacentă iar similitudinea cu dinții pe care îi înlocuiesc le încadrează armonios în complexul dento-parodontal.

Complicații în cazul punților dentare. Cauze și Explicații

  • Descementarea puntilor dentare sau a coroanelor dentare este cel mai des întâlnită.
    Cauzele ce pot determina descementarea unei punți dentare, la intervale dese, sunt:
    – proasta adaptare la câmpul protetic (lipsa fricțiunii, basculare)
    – mobilitatea bonturilor protetice pe care se sprijină lucrarea
    – numarul redus de stâlpi pe care se sprijină lucrarea protetică raportat la mărimea punții.
    – existența extensiilor (efectul de pârghie)
    – greutatea lucrării (la punțile de pe maxilarul superior)
    bruxismul
    – calitatea proastă a cimentului folosit
    – bonturile au o angulație prea mare, sunt ascuțite, nu au forma unui trunchi de con, nu au retentivitate.
    – adaptare în ocluzie necorespunzătoare (existența punctelor de supracontact, a suprafețelor ocluzale sau a muchiilor incizale aflate în inocluzie)
    – nerespectarea, de către pacient, a indicațiilor referitoare la conduita de după cimentare (timpii necesari cimentului să atingă punctul optim de priză presupun evitarea sarcinilor masticatorii pe puntea dentară, acești timpi variază de la 20 de minute la câteva ore, în funcție de tipul de ciment folosit)
    – intervențiile făcute de către medicul dentist, pe lucrare, pentru retușuri, imediat după cimentare, poate afecta calitatea cimentării datorită vibrațiilor generate de freza dentară pe un ciment încă crud. 
  • Ciobirea porțelanului. Motivele pentru care ceramica se poate desprinde sau ciobi:
    – bruxismul este cea mai des întâlnită cauză,
    – adaptare deficitară a ocluziei (felul în care se întâlnesc cele două maxilare în mușcătură),
    – proasta calitate a ceramicii din care este realizată lucrarea dentară,
    – prezența unui corp foarte dur în alimente gen: bob se sare grunjoasă, alice în vânat, pietricele sau fire de nisip în salată
  • Inflamarea gingiilor. Cauze:
    – igienizare necorespunzătoare la nivelul joncțiunii dintre coroana dentară și gingie. (coletul dinților)
    – adaptare necorespunzătoare a lucrarii protetice la câmpul protetic, existența unor zone retentive sau violarea spațiului biologic în cazul șlefuitului intempestiv.
    – alergii la diverse materiale dentare
  • Ruperea lucrării dentare. Motive:
    – existența unor puncte de supraocluzie
    – defecte de execuție: structură prea subțire sau bule de aer în metal (în cazul lucrărilor metalo–ceramice)
    – accidente

Puntea dentară pe implanturi
Puntea dentară este o lucrare protetică ce se agregă pe cel puţin doi dinţi, condiţia fiind ca între cei doi să prezinte un spaţiu edentat.

Dinţii care au rol de suport pentru punte pot să fie naturali, adică ai pacientului, acoperiţi cu coroane sau pot fi implanturi dentare.
Dinţii ce se află între aceste unităţi de susţinere sunt în contact lejer cu mucoasa subiacentă sau chiar suspendaţi, pentru a nu leza ţesuturile moi. Contacul lejer sau lipsa acestuia se realizează în funcţie de câteva aspecte :

  • Vom avea contact cu mucoasa subiacentă atunci când edentaţia interesează o zonă estetică, cum ar fi cea frontală sau laterală în regiunea superioară.
  • Se preferă lipsa contactului atunci când edentaţia interesează zona laterală mandibulară.
  • Contactul se va concepe şi în funcţie de forma crestei edentate.
  • Relaţia dintre corpul de punte (dinţii regăsiţi între unităţile cu rol de stâlp) şi mucoasa edentată subiacentă trebuie să se realizeze astfel încât să se permită efectuarea unei bune igiene.
  • Pentru pacient este mai comod un contact intim cu creasta însă acesta nu permite efectuarea unei igiene optime.

Puntea dentară pe implanturi dentare este asemănătoare cu cea concepută pe dinţii naturali, doar că dinţii stâlpi sunt reprezentaţi de şuruburile din os.

Pentru fiecare dinte stâlp este necesar un implant.

Mai departe, coroanele de acoperire vor fi solidarizate astfel încât să formeze o singură bucată.

Pentru edentaţia în care lipseşte doar un dinte nu este necesară confecţionarea de punţi dentare.

Acestea vor fi protezate cu ajutorul lucrărilor unitare. Punţile dentare se folosesc atunci când lipsesc mai mulţi dinţi şi există unităţi care să mărginească edentaţia.

De asemenea, cei mai mulți medici dentiști preferă să solidarizeze implanturile dentare, pentru a se asigura că presiunea masticatorie este distrubuită în mod egal şi că unul dintre implanturi nu va prelua o sarcină mai mare decât poate să tolereze osul.

Uneori, unele obiceiuri ale pacientului, produse voluntar sau involuntar, de tipul scrâşnirii dinţilor, menţinerii obiectelor între dinţi, pot să ducă la suprasolicitări cu posibile consecinţe nefaste asupra integrităţii implanturilor. Obiceiurile vicioase cresc riscul de pierdere a implanturilor dentare.

O punte dentara ce solidarizează implanturile reduce considerabil acest risc.

Dacă nu dispunem de suficient os pentru a plasa implanturile demntare, situaţia locală poate fi ameliorată prin augmentare osoasă.

Medicul stomatolog va analiza zonele ce permit inserarea de implanturi şi va decide asupra unui plan de tratament adecvat.

În unele cazuri, lipsa de os sau de spaţiu pot să ducă la modificarea planului de tratament iniţial.

În acest caz, de un real ajutor este examinarea imagistică, şi anume CT (computer tomograf), ce ne oferă detalii clare legate de calitatea şi cantitatea osului dintr-o anumită regiune.

Puntea dentară pe bonturi restante (pe dinții proprii)

O punte dentară constă, așa cum am prezentat mai sus, din două sau mai multe coroane care sunt fixate la nivelul dinților stâlpi și o coroană dentară sau mai multe, care închid spațiul liber, rămas în urma pierderii unui dinte.

Punțile fixe sunt puternice și fiabile, iar în majoritatea cazurilor sunt fizionomice și acceptate cu ușurință de către pacient.

Punțile dentare sunt o soluție eficientă pentru înlocuirea dinților lipsă, oferind atât corecție funcțională, cât și estetică.

În ceea ce privește funcția, puntea permite pacientului să mestece și să mănânce normal, deoarece nu mai există un spațiu în cavitatea orală care să limiteze acest lucru. De asemenea, are un rol important și în fonație, permițând pacientului să vorbească clar.

Din punct de vedere estetic, o punte dentară poate compensa pierderea dinților naturali, mai ales dacă coroanele punții dentare au forma și culoarea potrivită. Acest lucru poate contribui la îmbunătățirea încrederii la pacienții care sunt jenați de aspectul danturii lor.

Punțile dentare pot oferi, de asemenea, beneficii aupra dinților vecini. În circumstanțe normale, un spațiu liber la nivelul maxilarului sau mandibulei determină schimbarea treptată a poziției și înclinarea dinților vecini spațiului edentat, ceea ce poate influența ocluzia.

În schimb, atunci când puntea este utilizată pentru a înlocui dinții lipsă, dinții vecini acesteia sunt ținuți ferm în poziție pentru a reduce riscul de deplasare și problemele ulterioare ale ocluziei.

În plus, puntea poate contribui, de asemenea, la reducerea riscului de pierdere osoasă și, prin urmare, menține structura facială.

Mulți pacienți preferă, de asemenea, punțile dentare datorită modului în care se integrează în cavitatea orală și a întreținerii lor ușoare.

De obicei, este nevoie de un timp scurt pentru ca un pacient să se obișnuiască cu senzația de corp străin pe care o dă puntea dentară. Spre deosebire de protezele dentare, punțile nu trebuie îndepărtate în mod regulat pentru igienizare și pot fi curățate la fel ca dinții naturali prin periaj.

Dezavantajele punților dentare

Există, totuși, și o serie de dezavantaje a acestei metode de protezare. De exemplu, dacă dezvoltați o cavitate profundă, o infecție sau o afecțiune parodontală la oricare dinte de susținere, atunci întreaga punte poate fi compromisă.

Prin urmare, medicul trebuie să hotărască dacă puntea dentară este sau nu o soluție pentru dvs., în urma verificării integrității dinților stâlpi.

O eroare făcută de medicul stomatolog este realizarea unei punți prea lungi. Astfel, se va exercita o forță mare pe dinții stâlpi care nu poate fi susținută. Prin urmare, o analiză atentă a forțelor masticatorii trebuie realizată înainte de lua decizia realizării unei punți.

Cel mai mare dezavantaj al punților dentare este pregătirea dinților, mai ales dacă implică dinți tineri cu restaurări mici sau absente. Dinții stâlpi necesită o șlefuire destul de agresivă, cu reducerea substanței dure dentare și realizarea unor tratamente de canal. De aceea, această metodă este indicată mai mult atunci când dinții vecini prezintă deja distrugeri coronare.

Contraindicațiile punții dentare

– Dinții restanți parodontopatici. Dacă dinții stâlpi sunt deja slăbiți de boala parodontală, stresul generat de preluarea sarcinii corpului de punte va determina o pierdere rapida a acestora.

– Dinții 2restanți cu tratamente vechi incomplete sau cu reacții apicale. În acest caz este indicat retratamentul dintilor problematici. Faptul ca unii dintre ei nu au avut o faza acută sau pacientul nu își aminetste să fi avut una, nu reprezinta un criteriu care sa justifice încarcarea unor astfe de dinti fară a se executa retratamentul lor, endodontic sau chirurgical – după caz.
– Folosirea molarilor de minte ca structuri de sprijin. Molarii de minte prezinta o serie de dezavantaje mari atunci când luăm în calcul protezarea lor: acces ingreunat, forma, volum, numar de radacini si de canale atipic, implantare osoasă deseori deficitara.
Niciodată o punte dentara nu trebuie să se sprijine pe doi dinţi stâlpi în care unul este natural şi celălalt implant dentar. Aceste două tipuri de structuri de sprijin au grade de mobilitate diferite (dintele natural are un anumit grad de mobilitate fiziologica pe când implantul dentar nu are deloc mobilitate – reprezintă o anchiloză).
Din acest motiv, implantul dentar se va mobiliza şi se va pierde dacă va fi folosit drept stâlp de sprijin într-o punte dentara la care celălalt stâlp este un dinte natural.
În consecinţă, această situaţie cu doi dinţi stâlpi diferiţi este contraindicată pentru că va produce mai mult rău decât bine.

– Pacienții care au un istoric alergen trebuie testati inainte de a li se executa punti din acrilat sau dintre cele cu suport metalic.
Indiferent de tipul de punte pentru care se optează, igienizarea eficientă și constantă împreună cu vizitele regulate la medicul stomatolog, asigură longevitatea lucrării protetice.

 

Bibliografie

1. Mitchell DA, Mitchell L, McCaul L (2014). Oxford Handbook of Clinical Dentistry (Sixth ed.). Oxford: Oxford University Press. p. 268.

1.2  „The Glossary of Prosthodontic Terms: Ninth Edition”. The Journal of Prosthetic Dentistry. 117 (5S): e1–e105. May 2017. .

1.3  „Planning and making crowns”, Planning and Making Crowns and Bridges, Fourth Edition, CRC Press, 2006-10-05, pp. 105–121, 

2. Shillingburg, Herbert T. Sather, David (2014-08-02). Fundamentals of fixed prosthodontics.
3. Astudillo-Rubio D, Delgado-Gaete A, Bellot-Arcís C, Montiel-Company JM, Pascual-Moscardó A, Almerich-Silla JM (2018-02-28). „Mechanical properties of provisional dental materials: A systematic review and meta-analysis”.

4. Gopakumar A, Boyle EL (September 2013). „‘A bridge too far’–the negative impact of a bridge prosthesis on gingival health and its conservative management”. British Dental Journal.

5. Le M, Papia E, Larsson C (June 2015). „The clinical success of tooth- and implant-supported zirconia-based fixed dental prostheses. A systematic review” (PDF). Journal of Oral Rehabilitation.
6. Poggio CE, Ercoli C, Rispoli L, Maiorana C, Esposito M (December 2017). „Metal-free materials for fixed prosthodontic restorations” (PDF). The Cochrane Database of Systematic Reviews.