Sialoreea sau hipersalivaţia. Cauze şi tratament.


Sialoreea sau hipersalivaţia. Cauze şi tratament.

sialoreea sau hipersalivatia-minSaliva reprezintă produsul de secreţie al celor trei glande majore, parotidă, sublinguală şi submandibulară precum şi a altor minore, cu activitate scăzută.

La nivelul cavităţii orale, saliva ajută la desfăşurarea în condiţii nomale a tuturor proceselor şi ajută la menţinerea sănătăţii şi integrităţii mucoaselor.

Astfel, în timpul masticaţiei, există o producţie crescută de salivă menită să formeze bolul alimentar ce va lua apoi calea faringelui, esofagului pentru ca la final să ajungă în stomac.

De asemenea, saliva ajută la autocurăţirea cavităţii bucale, prin fluxul contiuu şi constant.

Sialoreea sau hipersalivaţia, în schimb, este o modificare a fluxului normal salivar, caracterizat printr-o cantitate secretată excesivă, ce depăşeşte necesarul.

De ce se produce hipersalivaţia ?

Stimulare parasimpatică excesivă : dacă stimulii de producere ai salivei sunt intenşi, rezultatul este o hiperproducţie de fluid.

  • Patologii ale tractului gastro-esofagian : tulburările de sistem digestiv pot să crească cantitatea de salivă produsă. Avem astfel hipersalivaţie în caz de corpi străini esofagieni, cancer, ulcer duodenal, hernie hiatală sau amigdalită.
  • Erupţia dentară : la copii, în timpul erupţiei dinţilor, au loc procese intense iar dinţii trebuie să străpungă mucoasa gingivală. Inflamaţia mucoasei atfel produsă duce la creşterea debitului salivar.
  • Proteze totale : după aplicarea lor, până la acomodarea organismului, acesta consideră protezele totale ca fiind corpi străini şi există reacţia naturală de a le îndepărta. Debitul salivar creşte iniţial dar se va regla în timp, odată cu integrarea funcţională a lucrărilor protetice.
  • Intoxicaţii : în momentul ingerării de substanţe cu caracter toxic, organismul încearcă să neutralizeze efectul distructiv al acestora. Astfel, secreţia de salivă creşte, pentru a dilua concentraţia de toxic regăsită în segmentele sistemului digestiv.
  • Paralizii ale unor nervi cranieni
  • Patologii endocrine: hipertiroidismul şi hiperparatiroidismul
  • Unele substanţe din medicamente ce posedă efect stimulator salivar, precum pilocarpina.

 

Hipersalivaţia este întotdeauna deranjantă pentru pacient.

Fonaţia, deglutiţia şi estetica sunt afectate. In timpul pronunţiei fonemelor există riscul de proiecţie a fluidului salivar în afara cavităţii bucale, fenomen deosebit de deranjat şi stânjenitor pentru pacient. Poate avea urmări psihologice severe.

Datorită excesului salivar, poate să apară pneumonia de aspiraţie, în varianta în care saliva ajunge în căile respiratorii. Sunt efecte care nu sunt deloc de neglijat şi care perturbă serios calitatea vieţii pacientului.

Paşi de urmat în cazul pacienţilor cu hipersalivaţie

Pentru a trata sialoreea, este nevoie de a identifica cauza, ca în orice patologie.

Fiind o afecţiune ce se manifestă la nivelul cavităţii orale, indiferent de ce organ reprezintă cauza care o produce, hipersalivaţia este identificată de către medicul stomatolog.

Pacientul trebuie să menţioneze dacă urmează un tratament medicamentos sau dacă poate asocia apariţia afecţiunii cu vreun eveniment.

Urmează apoi controlul endobucal, în care medicul va căuta afte, infecţii sau alte patologii ce pot declanşa hipersalivaţia.

In cazul în care originea sialoreei este în cavitatea bucal㸠medicul va trata afecţiunile prezente iar în scurt timp fluxul salivar se va regla.

Dacă originea este alta decât cea dentară, pacientul va fi orientat către un medic specialist pe o altă ramură, concordantă cu informaţiile obţinute de către medic în urma anamnezei.