Inervaţia extremităţii cefalice. Nervii trigemen şi facial.

Inervația extremității cefalice reprezintă un aspect esențial al funcționării organismului uman. Acest proces complex implică transmiterea semnalelor nervoase către și dinspre cap și față pentru a controla diverse funcții, precum senzația, mișcarea și secrețiile glandulare. Printre cei mai importanți nervi care asigură această inervație se numără nervii trigemeni și faciali.

Cavitatea orală este localizată în etajul inferior al feţei, în strânsă legătură cu aceasta dar şi cu întregul organism.

Senzatiile tactile, gustative dar şi mobilizarea structurilor orale precum buzele şi limba sunt coordonate de centrii situaţi intracranian.

Nervii trigemeni (V)

Nervii trigemeni, denumiți și nervi cranieni V, sunt un set de trei nervi senzoriali-motori care inervează extremitatea cefalică. Acești nervi sunt cei mai mari nervi cranieni și sunt denumiți astfel din cauza celor trei ramuri principale pe care le prezintă:

1. Nervul trigemen oftalmic (V1): Acesta este răspunzător de inervația senzorială a frunții, a părții superioare a nasului, a ochilor și a pielii capului până la vertex.
2. Nervul trigemen maxilar (V2): A doua ramură a nervului trigemen inervează părțile mediane ale feței, cum ar fi obrajii, narile, gura, părțile laterale ale nasului și o parte a fosei nazale.
3. Nervul trigemen mandibular (V3): Aceasta este cea mai mare dintre cele trei ramuri și inervează mușchii masticatori, pielea temporală și cea a bărbiei, precum și partea inferioară a feței.

Funcția senzorială a nervilor trigemeni include detectarea senzațiilor de durere, temperatură, presiune și atingere în zonele inervate. În plus, nervii trigemeni sunt implicați în reflexele corneene și în coordonarea masticației.

Nervii faciali (VII)

Nervii faciali, numiți și nervi cranieni VII, sunt nervi micști care controlează mișcările musculaturii feței și transmit informații senzoriale din zona feței și a urechilor. Acești nervi au o importanță majoră în exprimarea facială, în gust și în secreția salivară și lacrimală.

Principalele funcții ale nervilor faciali includ:

1. Controlul mușchilor faciali: Nervul facial controlează o varietate de mușchi care permit expresii faciale, cum ar fi zâmbetul, frunțile, clipitul și încruntarea. Orice leziune a nervului facial poate duce la paralizia uneia sau a mai multor părți ale feței, cunoscută sub numele de pareză facială.
2. Senzorial: Nervii faciali transmit informații senzoriale de la nivelul limbii (gust), urechii și a porțiunii anterioare a limbii.
3. Secreția glandelor: Nervul facial stimulează glandele salivare și lacrimale, contribuind la secreția adecvată a salivei și a lacrimilor.

Un aspect important al nervului facial este nucleul său lacrimomucos, care reglează secreția lacrimală și salivară. În plus, conexiunile nervului facial cu nervii vestibulococleari (nervul cranian VIII) joacă un rol crucial în menținerea echilibrului și a auzului.

În concluzie, inervația extremității cefalice prin nervii trigemeni și faciali reprezintă un proces complex și esențial pentru funcționarea corectă a capului și a feței umane. Acești nervi asigură controlul mișcărilor musculaturii feței, transmit senzațiile senzoriale și facilitează secreția glandelor.

Orice afecțiune sau leziune care afectează acești nervi poate avea un impact semnificativ asupra funcționalității normale a extremității cefalice.

Patologii și Afecțiuni

În ciuda importanței lor, nervii trigemeni și faciali sunt susceptibili la diferite afecțiuni și patologii care pot afecta funcționarea lor normală. Unele dintre cele mai comune probleme asociate cu acești nervi includ:

1. Nevralgia trigemenului: Aceasta este o afecțiune caracterizată de dureri intense și paroxistice în zona inervată de nervul trigemen. Pacienții pot simți dureri ascuțite și intense în zona feței și a maxilarului, provocate adesea de stimuli blanzi, cum ar fi atingerea sau masticația.
2. Paralizia facială (pareza facială): Pareza facială este o paralizie temporară sau permanentă a mușchilor feței controlați de nervul facial. Cauzele comune ale acestei afecțiuni includ infecții virale (cum ar fi paralizia Bell), traume sau leziuni ale nervului facial sau boli autoimune.
3. Tumori și compresii nervoase: Tumori, chisturi sau leziuni pot apărea în vecinătatea nervilor trigemeni sau faciali, exercitând o presiune asupra lor și determinând diverse simptome, cum ar fi durere facială, paralizie sau schimbări ale sensibilității.
4. Accidente vasculare cerebrale: Un accident vascular cerebral (AVC) poate afecta și nervii trigemeni și faciali, ducând la simptome severe, inclusiv pareză facială și pierderea funcției senzoriale.
5. Afecțiuni inflamatorii: Boli inflamatorii, cum ar fi polimialgia reumatică, pot afecta nervii și pot cauza durere facială sau pareză.
6. Tulburări de mișcare și echilibru: Datorită conexiunilor nervilor faciali cu nervii vestibulococleari (nervul cranian VIII), afecțiuni care afectează sistemul vestibular pot provoca probleme de echilibru și coordonare în mișcările feței.

Diagnostic și Tratament

Diagnosticarea corectă a afecțiunilor nervilor trigemeni și faciali necesită adesea evaluări clinice detaliate, investigații imagistice (RMN sau CT) și, uneori, testări suplimentare, cum ar fi teste de conducere nervoasă sau puncții lombare.

Tratamentul depinde de cauza specifică a afecțiunii și poate include:

• Medicație: În cazul nevralgiei trigemenului sau al parezei faciale, medicamentele pentru ameliorarea durerii sau a inflamației pot fi utile. De exemplu, anticonvulsivantele pot fi administrate pentru a controla durerile nevralgice, iar corticosteroizii pot ajuta la reducerea inflamației în pareza facială.
• Terapie fizică și exerciții: Exercițiile de reabilitare facială pot fi utile pentru a menține tonusul muscular și pentru a ajuta la revenirea funcției normale a feței în cazul parezei faciale.
• Intervenție chirurgicală: În unele cazuri, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a trata compresiile nervoase sau pentru a corecta anumite afecțiuni structurale.
• Terapie cu laser sau injecții de botox: Unele afecțiuni pot beneficia de terapii speciale, cum ar fi terapia cu laser pentru stimularea regenerării nervilor sau injecții de botox pentru a reduce spasmele musculare în cazul nevralgiei trigemenului.

Intreg corpul este traversat de 12 perechi de nervi care, prin ramificaţiile şi extinderea lor sunt responsabili de preluarea informaţiilor, transmiterea către centrii nervoşi şi elaborarea unui răspuns.

Orice stimul provenit din mediu poate să excite terminaţiile nervoase.

Dinţii, de asemenea, prezintă terminaţii nervoase în pulpa dentară dar şi în dentină, astfel se poate explica sensilbitatea dentară.

Ramurile nervului V, a trigemenului sunt responsabile de strâgerea de informaţii de la nivel dentar.

Sensibilitatea dentară are intensităţi şi manifestări diferite, în funcţie de gradul de intensitate al stimulului, de integritatea structurii acestuia dar şi de reactivitatea pacientului:

Hiperestezia reprezintă senzaţia de jenă dureroasă în momentul aplicării de lichide de temperaturi extreme (foarte reci sau foarte calde) sau orice alt stimul care poate să declanşeze o uşoară durere. Aceasta persistă atât timp cât stimulul acţionează.

Hiperemia este durerea care apare în momentul în care structura dintelui este uşor alterată, fie prin abrazie, eroziune sau procese carioase în stadiu incipient iar dentina subiacentă smalţului reacţionează mai uşor la stimulii din mediu.

Dupa contactul cu substanţe de temperatură extremă durerea poate să se prelungească cu încă 10-15 minute de la îndepărtarea stimulului.

Pulpita apare în momentul în care asupra dintelui au acţionat agenţi bacterieni din leziunile carioase, aparate ortodontice ce dezvoltă forţe excesive sau traumatisme.

Durerea din pulpită este mai intensă, în funcţie de forma ei poate să cedeze sau nu la administrarea de antialgice iar pacientul se prezintă de cele mai multe ori la medicul stomatolog, indicând sursa durerii.

Nervul facial este responsabil de inervaţia muşchilor din regiunea feţei dar controlează şi secreţia salivară.

În caz de afectare a unei terminaţii nervoase a nervului facial dirijată unui muşchi, de partea lezată va apărea paralizia.

Muşchiul îşi va pierde activitatea unilateral iar aspectul rezultat al jumătăţii de faţă este lăsat.

Obrazul pacientului va cădea iar în momentul în care acesta va zâmbi doar una dintre comisuri, cea de pe partea sănătoasă va reacţiona, cealaltă fiind căzută.

De asemenea, ochiul de pe partea afectată nu va mai putea fi închis. Simptomatologia în cazul afectării nervului facial este următoarea :

Migrene – pacientul relatează episoade de dureri de cap

Expresivitatea – modificările de expresivitate sunt resimţite încă de la început de către pacient. el va observa că jumătatea de faţă afectată este uşor căzută, va nota de asemenea modificările de la nivelul comisurilor orale dar şi pe cele oculare.

Dificultăţi de a schiţa unele gesturi – în momentul socializării şi a exprimării stărilor pe care le resimte, pacientul va întâmpina dificultăţi, sesizabile şi de către cei din jur.

Modificarea sensibilităţii gustative – simţul gustativ este si el afectat, în special pentru vârful limbii.

Secreţia salivară este diminuată, astfel că pacientul va avea probleme în timpul desfăşurării activităţilor normale de vorbire, deglutiţie, masticaţie.

Concluzie

Nervii trigemeni și faciali joacă un rol esențial în inervația extremității cefalice, asigurând funcționarea normală a mușchilor, senzațiilor și glandelor din zona feței. Afecțiunile care afectează acești nervi pot duce la simptome variate și pot necesita diagnostic și tratament adecvat pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacientului. Un diagnostic și o intervenție precoce pot fi deosebit de importante pentru obținerea unui rezultat favorabil.