Hipersensibilitatea dentinară este caracterizată printr-o durere scurtă și ascuțită, generată de dentina expusă în mediul bucal, ca răspuns la stimuli, de obicei termici, tactili, osmotici sau chimici, care nu poate fi atribuită niciunei alte forme de defecte sau patologii dentare.
Prevalența acestei afecțiuni este destul de mare în rândul pacienților cu vârste cuprinse între 20 și 50 de ani. Cu toate acestea, este mai răspândită la pacienții între 30-40 de ani și mai frecvent la persoanele de sex feminin.
Hipersensibilitatea dentinară are mulți stimuli declanșatori, iar printre cei mai frecvenți se numără: băuturile răcoritoare acide și băuturile sportive, alimentele și băuturile reci, înghețata, ceaiul fierbinte sau cafeaua, bomboanele și citricele.
În afară de acestea, există multe activități, obiceiuri și chiar evenimente cotidiene care pot duce la hipersensibilitate dentinară.
Cauze:
zdrobirea de cuburi de gheață cu dinții,
bruxismul,
tehnica de periaj incorectă,
lucrări dentare recente,
albirea recentă a dinților.
Dentina este acoperită de smalț la nivel coronar și de un strat subțire de cement pe suprafața rădăcinii dintelui.
Dentina și pulpa sunt diferite din punct de vedere histologic. Cu toate acestea, au aceeași origine embrionară, fiind conectate prin terminații nervoase.
Dentina este sensibilă la stimuli datorită prezenței canaliculelor dentinare și a conținutului acestora. Aceste canalicule prezintă un lichid dentinar care, la variații de presiune determinate de diverși stimuli, se deplasează spre interiorul sau exteriorul tubilor dentinari.
Această mișcare va stimula și fibrele nervoase ducând la apariția durerii. Sensibilitatea dentinei la stimuli nu duce la apariția problemelor atâta timp cât este acoperită de țesuturile de protecție; smalțul și cementul.
Rezultatele microscopului electronic de scanare (SEM) indică faptul că numărul de tubuli din dentina sensibilă este de opt ori mai mare decât numărul de tubuli din dentina normală.
Boala parodontală, retracția gingivală, fisurile dentare, eroziunea, abraziunea, abrația și fractura dinților pot provoca hipersensibilitate.
Toate aceste afecțiuni determină o expunere a dentinei în mediul bucal, cu apariția durerii. Dentina expusă poate rezulta și din îndepărtarea cementului cervical în timpul planării radiculare, finisarea și lustruirea restaurărilor sau periajul dinților brutal – mai ales după ingestia de alimente sau băuturi acide.
Regurgitarea de către pacienții cu bulimie produce expunere la acid, iar periajul ulterior poate duce la pierderea structurii dinților.
În tratarea hipersensibilității dentinare, se recomandă utilizarea unei periuțe de dinți cu perii moi și utilizarea unui produs desensibilizant la domiciliu pot fi opțiuni de gestionare convenabilă și conservatoare.
Pacienții vor trebui în continuare să se perieze de două ori pe zi cu pastă de dinți, de preferat în concordanță cu afecțiunea lor.
Există, de asemenea, mai mulți agenți de desensibilizare care sunt ușor de aplicat în cabinet pe zonele sensibile. Alte opțiuni includ lasere, materiale pe bază de rășină și grefe gingivale. De obicei, un produs de desensibilizare pentru uz casnic este o opțiune de primă linie și de succes.
Atât timp cât pacientul respectă recomandările date de medic, evită alimentele și băuturile declanșatoare, se prezintă regulat la cabinet pentru controalele periodice, această sensibilitate poate fi ținută sub control.
Hipersensibilitatea dentinară este caracterizată printr-o durere scurtă și ascuțită, generată de dentina expusă în mediul bucal, ca răspuns la stimuli, de obicei termici, tactili, osmotici sau chimici, care nu poate fi atribuită niciunei alte forme de defecte sau patologii dentare.
