Efectele chimioterapiei asupra cavităţii orale


Efectele chimioterapiei asupra cavităţii orale

Tratamentele cu chimioterapice sunt indicate în momentul în care patologia tumorală este invadată, cu suspiciunea de malignizare.

Medicamentele utilizate prin această metodă de tratament sunt citostaticele care pot să reprezinte unica modalitate de intervenţie sau pot doar să preceadă sau să succeadă radioterapia sau intervenţia chirurgicală.

Referitor la dozaj şi frecvenţa de administrare a citostaticelor, medicul oncolog va fi cel care va stabili planul de tratament, în funcţie de starea bolnavului dar şi de evoluţia bolii. Aceste tratamente pot să fie aplicate în spital, în ambulatoriu sau chiar acasă la pacient.

Fiind un tratament dur şi greu de suportat chiar şi de către cei mai puternici şi rezistenţi dintre pacienţi, acesta se însoţeşte de modificări la nivelul întregului organism, cu grade diferite de severitate.

La nivelul cavităţii orale, efectele tratamentului cu citostatice sunt multiple şi variate.

Cele mai frecvent menţionate efecte secundare sunt inflamaţiile, infecţiile, modificarea sensibilităţii gustative, reducerea cantităţii de salivă, uscarea mucoaselor orale, predispoziţia la sângerare uneori chiar spontană sau necroza oaselor maxilare.

Cele mai afectate structuri ale cavităţii orale sunt ţesuturile moi, mai exact mucoasele acoperitoare, limba sau faringele. Osul este afectat într-o proporţie diferită, direct proporţională cu durata, severitatea tratamentului dar şi gradul de toleranţa a pacientului şi reactivitate a organismului.

Radioterapia afectează mai frecvent oasele maxilare decât o face chimioterapia.

  • Inflamaţia mucoaselor orale – se mai numeşte şi mucozită şi este cea mai frecventă manifestare orală în urma tratamentelor cu citostatice. Mucoasele orale vor deveni inflamate, rosii, dureroase la cei mai mici stimuli şi în cazuri severe vor dezvolta ulceraţii la suprafaţă. In evoluţia mucozitelor este posibil să apară depuneri albe, leucoplazice, la suprafaţă, care se detaşează la periaj sau grataj.
  • Infecţii – mucoasele deja ulcerate sau care prezintă orice altă leziune cât de mică, sunt susceptibile la a se infecta datorită gradientului bacterian crescut de la nivelul cavtăţii orale. De asemenea, tratamentele cu citostatice scad imunitatea organismului, reactivitatea fiind diminuată în cazul atacului bacterian. Astfel germenii se vor inocula mai repede, neavând în calea lor mecanisme care să le împiedice proliferarea. Cea mai frceventă infecţie care se poate inocula la nivelul mucoaselor orale este cea de origine fungică, al cărei reprezentant este Candida Albicans. Tratamentul are în vedere administrarea de agenţi antifungici şi soluţii antiseptice cu aplicare locală.
  • Modificări ale senzaţiei gustative – în timpul sau după administrarea de chimioterapice pacienţi pot remarca apariţia gustului metalic prin difuzarea substanţei medicamentoase la nivelul cavităţii orale. De obicei se manifestă la începtutul tratamentului şi în timp senzaţia metalică se ameliorează. După câteva săptămâni poate chiar să dispară.
  • Hiposialia şi xerostomia – scăderea secreţiei de salivă secretată dar şi uscăciunea mucoaselor orale sunt unele dintre cele mai frecvente manifestări în urma tratamentului cu citostatice. Pe lângă apariţia ulceraţiilor şi slaba adaptare a eventualelor proteze mobilizabile, cariile de colet sunt un efect constant al hiposialiei. Inclusiv vorbirea, masticaţia şi deglutiţia sunt îngreunate, afectând pacientul şi din puncte de vedere emoţional.

Tratamentul afecţiunilor se face în funcţie de indicaţiile medicului oncolog dar şi de avizul medicului stomatolog.