Efectele chimioterapiei asupra cavității orale: O revizuire a literaturii de specialitate

Rezumat:

Chimioterapia este o modalitate comună de tratament pentru diferite tipuri de cancer, având capacitatea de a reduce sau elimina celulele canceroase din organism.

Cu toate acestea, pe lângă efectele sale benefice asupra tumorilor, chimioterapia poate avea și efecte secundare neplăcute asupra sănătății generale a pacienților.

Unul dintre aceste efecte secundare semnificative este reprezentat de modificările patologice care apar în cavitățile orale ale pacienților supuși chimioterapiei.

Aceste modificări pot varia de la inflamații ușoare și ulcerații până la infecții severe și sângerări abundente, afectând astfel calitatea vieții pacienților.

Introducere:

Chimioterapia, ca tratament pentru cancer, implică utilizarea unor medicamente puternice pentru a distruge celulele canceroase. Cu toate acestea, în procesul de eliminare a celulelor canceroase, medicamentele utilizate în chimioterapie pot afecta și țesuturile normale ale organismului, inclusiv cavitățile orale. Efectele secundare ale chimioterapiei asupra cavității orale pot fi considerate semnificative, deoarece pot determina disconfort oral, afectarea funcției masticatorii și dificultăți în alimentație, afectând astfel nutriția pacienților.

Materiale și metode:

Această revizuire a literaturii se bazează pe o cercetare sistematică a studiilor relevante publicate în perioada 2000-2023. Bazele de date utilizate au inclus PubMed, Web of Science și Scopus. Termenii de căutare au inclus „chimioterapie”, „cavități orale”, „efecte secundare”, „mucosită”, „stomatită”, „infecții orale” și „hemoragie orală”. Au fost incluse studii clinice și preclinice care abordează efectele chimioterapiei asupra cavității orale și mecanismele implicate în aceste efecte.

Efectele chimioterapiei asupra cavității orale:

1. Mucozita orală: Mucozita este una dintre cele mai comune complicații ale chimioterapiei asupra cavității orale. Se caracterizează prin inflamație și ulcerații ale mucoasei orale, fiind asociată cu dureri severe și dificultăți în alimentație. Mucosită poate afecta calitatea vieții pacienților și poate necesita intervenții de gestionare a durerii și nutriționale.

2. Stomatită: Stomatita reprezintă o inflamație a mucoasei orale, în special a gurii și a limbii. Pacienții care urmează chimioterapie pot prezenta stomatită, care poate fi extrem de dureroasă și poate interfera cu capacitatea de a mânca și a vorbi adecvat. Gestionarea stomatitei necesită adesea abordări multidisciplinare, care includ igiena orală riguroasă și administrarea de medicamente topice sau sistemice pentru controlul durerii și inflamației.

3. Infecții orale: Chimioterapia poate suprima sistemul imunitar al pacientului, crescând astfel susceptibilitatea la infecții orale. Candidoza orală, infecțiile bacteriene și virale sunt frecvente în rândul pacienților supuși chimioterapiei. Tratamentul prompt al acestor infecții este esențial pentru prevenirea complicațiilor și menținerea sănătății orale.

4. Hemoragie orală: Chimioterapia poate afecta coagularea sângelui, ceea ce poate duce la sângerări gingivale, sângerări postextracționale sau alte tipuri de hemoragii orale. Monitorizarea atentă a stării hematologice a pacienților și măsuri preventive adecvate sunt esențiale pentru a evita sângerările excesive.

Efectele chimioterapiei asupra cavităţii orale

Tratamentele cu chimioterapice sunt indicate în momentul în care patologia tumorală este invadată, cu suspiciunea de malignizare.

Medicamentele utilizate prin această metodă de tratament sunt citostaticele care pot să reprezinte unica modalitate de intervenţie sau pot doar să preceadă sau să succeadă radioterapia sau intervenţia chirurgicală.

Referitor la dozaj şi frecvenţa de administrare a citostaticelor, medicul oncolog va fi cel care va stabili planul de tratament, în funcţie de starea bolnavului dar şi de evoluţia bolii.

Aceste tratamente pot să fie aplicate în spital, în ambulatoriu sau chiar acasă la pacient.

Fiind un tratament dur şi greu de suportat chiar şi de către cei mai puternici şi rezistenţi dintre pacienţi, acesta se însoţeşte de modificări la nivelul întregului organism, cu grade diferite de severitate.

La nivelul cavităţii orale, efectele tratamentului cu citostatice sunt multiple şi variate.

Cele mai frecvent menţionate efecte secundare sunt inflamaţiile, infecţiile, modificarea sensibilităţii gustative, reducerea cantităţii de salivă, uscarea mucoaselor orale, predispoziţia la sângerare uneori chiar spontană sau necroza oaselor maxilare.

Cele mai afectate structuri ale cavităţii orale sunt ţesuturile moi, mai exact mucoasele acoperitoare, limba sau faringele. Osul este afectat într-o proporţie diferită, direct proporţională cu durata, severitatea tratamentului dar şi gradul de toleranţa a pacientului şi reactivitate a organismului.

Radioterapia afectează mai frecvent oasele maxilare decât o face chimioterapia.

• Inflamaţia mucoaselor orale – se mai numeşte şi mucozită şi este cea mai frecventă manifestare orală în urma tratamentelor cu citostatice. Mucoasele orale vor deveni inflamate, rosii, dureroase la cei mai mici stimuli şi în cazuri severe vor dezvolta ulceraţii la suprafaţă. In evoluţia mucozitelor este posibil să apară depuneri albe, leucoplazice, la suprafaţă, care se detaşează la periaj sau grataj.

• Infecţii – mucoasele deja ulcerate sau care prezintă orice altă leziune cât de mică, sunt susceptibile la a se infecta datorită gradientului bacterian crescut de la nivelul cavtăţii orale. De asemenea, tratamentele cu citostatice scad imunitatea organismului, reactivitatea fiind diminuată în cazul atacului bacterian. Astfel germenii se vor inocula mai repede, neavând în calea lor mecanisme care să le împiedice proliferarea. Cea mai frceventă infecţie care se poate inocula la nivelul mucoaselor orale este cea de origine fungică, al cărei reprezentant este Candida Albicans. Tratamentul are în vedere administrarea de agenţi antifungici şi soluţii antiseptice cu aplicare locală.

• Modificări ale senzaţiei gustative – în timpul sau după administrarea de chimioterapice pacienţi pot remarca apariţia gustului metalic prin difuzarea substanţei medicamentoase la nivelul cavităţii orale. De obicei se manifestă la începtutul tratamentului şi în timp senzaţia metalică se ameliorează. După câteva săptămâni poate chiar să dispară.

• Hiposialia şi xerostomia – scăderea secreţiei de salivă secretată dar şi uscăciunea mucoaselor orale sunt unele dintre cele mai frecvente manifestări în urma tratamentului cu citostatice. Pe lângă apariţia ulceraţiilor şi slaba adaptare a eventualelor proteze mobilizabile, cariile de colet sunt un efect constant al hiposialiei. Inclusiv vorbirea, masticaţia şi deglutiţia sunt îngreunate, afectând pacientul şi din puncte de vedere emoţional.

Tratamentul afecţiunilor se face în funcţie de indicaţiile medicului oncolog dar şi de avizul medicului stomatolog.

Concluzie:

Efectele chimioterapiei asupra cavității orale pot avea un impact semnificativ asupra sănătății și calității vieții pacienților.

Este important ca echipa medicală să ofere suport adecvat pentru prevenirea și gestionarea acestor efecte secundare.

Igiena orală riguroasă, evaluarea și tratamentul prompt al afecțiunilor orale, precum și o abordare multidisciplinară sunt cruciale în menținerea sănătății orale a pacienților care urmează chimioterapie. Educația pacienților și informarea acestora cu privire la posibilele efecte secundare pot contribui la îmbunătățirea calității vieții pe parcursul tratamentului chimioterapeutic.