Instalarea patologiilor cavităţii orale odată cu înaintarea în vârstă

Instalarea patologiilor cavității orale odată cu înaintarea în vârstă

Sănătatea orală reprezintă o componentă fundamentală a stării generale de sănătate, indiferent de vârstă. Deși prevenția și tratamentele stomatologice sunt esențiale pe tot parcursul vieții, odată cu înaintarea în vârstă, riscul pentru diverse afecțiuni orale crește, iar gestionarea acestora devine mai complexă.

Din păcate, mulți pacienți aleg să se prezinte la medicul stomatolog doar atunci când simptomele devin severe, ceea ce complică tratamentele și reduce rata de succes a acestora. Această neglijență poate fi fatală pentru sănătatea orală, dar și pentru sănătatea generală, având în vedere legătura strânsă dintre cavitatea orală și restul organismului.

Modificările orale asociate vârstei și principalele patologii

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, apar diverse schimbări fiziologice și patologii care afectează atât dinții, cât și țesuturile moi ale cavității orale. Printre cele mai comune afecțiuni întâlnite la pacienții vârstnici se numără:

1. Xerostomia (uscăciunea mucoaselor orale)

Xerostomia este una dintre cele mai frecvente plângeri ale pacienților în vârstă. Aceasta poate fi cauzată de:

  • Procesul natural de îmbătrânire, care reduce activitatea glandelor salivare;
  • Efectele secundare ale medicamentelor (antihipertensive, antidepresive, diuretice, etc.);
  • Diverse boli sistemice precum diabetul sau sindromul Sjögren.

Lipsa salivei are implicații majore asupra sănătății orale, deoarece saliva nu doar lubrifiază mucoasele, ci ajută și la neutralizarea acidității, eliminarea resturilor alimentare și reducerea încărcăturii bacteriene. În absența acestui „scut protector,” riscul de apariție a cariilor, leziunilor mucoasale și infecțiilor fungice crește semnificativ.

Soluții:

  • Hidratarea corespunzătoare și utilizarea de substituenți de salivă;
  • Reducerea consumului de băuturi sau alimente deshidratante (alcool, cafea);
  • Monitorizarea medicației și colaborarea cu alți specialiști pentru ajustarea tratamentelor.

2. Eroziunea și abraziunea smalțului dentar

Procesul de uzură a dinților este o realitate inevitabilă odată cu trecerea anilor. Eroziunea implică pierderea smalțului prin acțiunea substanțelor acide (consumul frecvent de băuturi carbogazoase, citrice sau prezența refluxului gastro-esofagian), în timp ce abraziunea apare ca urmare a factorilor mecanici (periaj agresiv, utilizarea periuțelor cu peri duri sau obiceiuri precum scrâșnirea dinților).

În cazurile avansate, pierderea smalțului poate duce la expunerea dentinei, ceea ce provoacă sensibilitate crescută la stimuli termici, chimici sau mecanici.

Soluții:

  • Utilizarea pastelor de dinți cu fluor pentru remineralizarea smalțului;
  • Evitarea obiceiurilor nocive (scrâșnirea dinților, roaderea unghiilor);
  • Tratamente de acoperire a suprafețelor dentare expuse prin materiale compozite sau coroane.

3. Afecțiunile parodontale

Bolile parodontale, cum ar fi gingivita și parodontita, sunt extrem de frecvente la pacienții vârstnici, fiind favorizate de acumularea plăcii bacteriene și a tartrului, precum și de lipsa unei igiene orale corespunzătoare.

Gingivita, etapa incipientă a afecțiunilor parodontale, se manifestă prin:

  • Inflamație gingivală;
  • Sângerări la periaj sau spontan;
  • Modificări de volum și culoare ale gingiei.

Dacă nu este tratată, gingivita progresează către parodontită, o afecțiune ce duce la pierderea atașamentului gingival, mobilitatea dentară și, în final, pierderea dinților.

Soluții:

  • Igienizări profesionale regulate (detartraj și periaj profesional);
  • Instruirea pacienților în tehnicile corecte de periaj și utilizarea mijloacelor auxiliare (apă de gură, ață dentară);
  • Tratamente de regenerare tisulară și control al inflamației prin metode chirurgicale sau nechirurgicale.

4. Leziunile mucoaselor orale

La purtătorii de proteze, leziunile mucoaselor sunt o problemă comună. Presiunea exercitată de proteze asupra crestelor edentate poate provoca eroziuni, ulcerații sau inflamații cronice.

Soluții:

  • Adaptarea corectă a protezelor de către medicul stomatolog;
  • Menținerea unei igiene riguroase a protezei și a cavității orale;
  • Utilizarea unor soluții de calmare și regenerare a mucoaselor (ex. geluri cu acid hialuronic sau alantoină).

Prevenția – cheia unei sănătăți orale optime la vârstnici

Prevenția este întotdeauna mai simplă și mai eficientă decât tratarea afecțiunilor deja instalate. Pentru a preveni dezvoltarea patologiilor orale, pacienții vârstnici trebuie să respecte câteva reguli de bază:

  1. Igiena orală zilnică: Periaj de două ori pe zi, utilizarea aței dentare, a irigatorului bucal și a apei de gură;
  2. Vizite regulate la medicul stomatolog: Controale bianuale pentru depistarea precoce a problemelor;
  3. Evitarea alimentelor și băuturilor dăunătoare: Reducerea consumului de zahăr, alimente dure și băuturi carbogazoase;
  4. Adoptarea unor obiceiuri sănătoase: Renunțarea la fumat și consumul excesiv de alcool, care cresc riscul de cancer oral și alte afecțiuni.

În concluzie, înaintarea în vârstă nu trebuie privită ca o sentință pentru sănătatea orală. Cu un plan bine structurat de prevenție și tratament, pacienții vârstnici pot beneficia de o sănătate orală optimă, care să le îmbunătățească calitatea vieții.

Citiţi despre: