HPV-ul bucal


HPV-ul bucal

Majoritatea persoanelor active sexual pot contacta virusul papiloma uman (HPV) la un moment dat în viața lor. HPV-ul este printre cel mai comun virus cu transmitere sexuală. Există peste 100 de tipuri de HPV și mai mult de 40 de subtipuri de HPV pot afecta zona genitală și gâtul. HPV-ul oral se poate dobândi prin atingerea zonei genitale a persoanei infectate cu gura sau, mai rar, prin sărutul cu aceasta. În timpul acestor contacte, particulele de HPV din saliva sau mucusul cuiva cu virusul pătrund la persoanele neinfectate printr-o leziune pe care aceștia o prezintă în cavitatea orală sau gât.

Cel mai adesea, HPV-ul bucal nu prezintă deloc simptome. Ați putea fi infectat cu acest virus toată viața fără să știți, deși tinde să dispară de la sine în termen de 2 ani, fără a provoca complicații de sănătate. În unele situații, acesta poate duce la apariția cancerului oral, dar de obicei afectează persoanele care trăiesc cu infecția de mult timp.

Simptome

Când apare o infecție productivă, HPV poate provoca excrescențe care sunt:

– De dimensiune mică și tari

– albe, roz sau roșii

– ușor reliefate sau plate

– nedureroase

– de obicei au o creștere lentă

– netede

– unice sau multiple

– oriunde în cavitatea orală, dar frecvent pe limbă, palat moale, palat dur, buze

Dacă pe lângă aceste excrescențe obervați și alte simptome neobișnuite, acestea pot fi semne timpurii ale cancerului orofaringian, care pot include:

– deglutiție îngreunată

– otalgii constante

– tuse productivă cu sânge

– scădere în greutate inexplicabila

– ganglionii limfatici măriți

– dureri de gât constante

– tumefacții la nivelul gâtului

– răguşeală

Dacă observați oricare dintre aceste simptome și știți sau credeți că aveți HPV, programați-vă o consultație cu medicul dumneavoastră.

Verucile orale cauzate de HPV pot fi tratate de medicul dumneavoastră, care va încerca eliminarea lor. Tratarea acestora cu tratamente topice poate fi dificilă, deoarece verucile pot fi greu accesibile. De aceea, se utilizează frecvent, una din următoarele metode:

– îndepărtarea chirurgicală

– crioterapie, cu nitrogen lichid

– injectarea de interferon alfa-2B

După ce o persoană primește un diagnostic, va trebui să fie supusă testării HPV la fiecare 8-12 luni, până când infecția s-a eliminat sau nu mai este posibilă detectarea acesteia în probele recoltate.

Una dintre cele mai bune modalități prin care oamenii își scad riscul de a dezvolta HPV este vaccinarea. În prezent, medicii recomandă ca persoanele cu vârsta de până la 45 de ani să realizeze vaccinarea împotriva HPV.

În afară de vaccinare, riscul de a contracta HPV se reduce prin:

– folosirea metodelor de barieră, cum ar fi prezervativele, în timpul activității sexuale

– evitarea sexului oral și a sărutatului atunci când partenerul are tăieturi deschise sau răni în cavitatea orală

– având regulat teste de screening

De asemenea, se poate crește probabilitatea de detectare precoce prin:

– efectuarea periodică a controalelor dentare

– verificarea lunară a cavității orale și a limbii pentru modificări și creșteri anormale

– solicitarea de asistență medicală pentru răni sau excrescențe la nivelul cavității sau pe limbă care durează mai mult de 2-3 săptămâni