Pivot. Reconstituirea corono-radiculară
Uneori, distrucțiile date de procesele carioase sau diferite traumatisme au o amploare mare, interesând toată coroana dentară.
Pentru a putea conserva dintele în cauză și a-i menține locul pe arcadă optăm pentru o reconstituire corono-radiculară.
Manopera se realizează printr-un dispozitiv corono-radicular care, după cum sugerează numele, se angrenează la nivelul rădăcinii și constituie suport coronar pentru lucrarea protetică aplicată ulterior.
Materialele utilizate pot fi metalele, zirconiul sau fibrele de carbon.
Condiții care fac viabilă inserția unui pivot
- Absența proceselor inflamatorii: un dinte la nivelul căruia avem un proces inflamator va reacționa prin abcedarea acesteia în cazul aplicării unui dispozitiv corono-radicular.
- Absența afectării parodontale: retracția parodontală duce în timp la mobilizarea dinților de pe arcadă și la pierderea lor. O reconstituire corono-radiculară se dovedește asftfel inutilă, rădăcina dintelui afectat parodonal nemaiavând capacitatea de a susține piesa protetică.
- Existența rădăcinilor cât mai drepte și tratate corespunzător endodontic: printr-un tratament endocontic corect, se obține sigilarea spațiului periapical față de bacteriile din jur. Rădăcinile drepte facilitează atât obtinerea unui tratament endodontic corect, cât și inserția optimă a porțiunii radiculare a piesei protetice. Rădăcinile curbe pot fi perforate de către dispozitivul corono-radicular.
- Cu toate că dispozitivul corono-radicular se angrenează pe rădăcina dintelui, trebuie sa existe și un minim de 1 milimetru de porțiune coronară a dintelui, aceasta fiind porțiunea de sprijin a piesei protetice. În caz contrar, medicul stomatolog va indica efectuarea unei gingivectomii care constă în secționarea și modelarea gingiei astfel încât să se obțină condiții favorabile aplicării unui dispozitiv corono-radicular.
Indicații ale dispozitivelor corono-radiculare
- Procese carioase extinse: în pierderile mari de substanță dentară, obturațiile clasice nu mai dispun de pereți care să le mențină și în scurt timp vor cădea.
- Dinți fracturați: linia de fractură poate să intereseze și camera pulpară sau segmentul de dinte pierdut are o dimensiune mare. Orice reconstituire direntă va fi sortită eșecului.
- Dinți cu obturații de dimensiuni mari: nu poate fi redată morfologia inițială a dintelui și nici nu se oferă garanții din punct de vedere a rezistenței obturațiilor. Mai mult, o obturație voluminoasă poate duce la fractura dintelui restant. Astfel, se indică înlocuirea obturațiilor de dimensiuni mari cu dispozitive corono-radiculare.
- Dinți cu poziționare deficitară: prin schimbarea angulației dispozitivului corono-radicular putem reda armonia arcadei dentare. Ușoarele malpoziționări pot fi corectate protetic.
Prima etapă în vederea aplicării unui pivot (dispozitiv corono-radicular) este tratarea endodontică a dintelui în cauză.
Dacă dintele a fost deja tratat în antecedente, se analizează radiologic corectitudinea acestuia.
Se poate indica retratarea dacă spațiul periapical nu este sigilat complet. Medicul stomatolog va freza apoi o porțiune din canal, făcând loc pentru segmentul radicular al piesei protetice.
Se va lua o amprentă iar laboratorul de tehnică va efectua dispozitivul corono-radicular.
Odată cimentată, piesa protetică va avea forma unui dinte preparat, a unui bont, pe care trebuie adăugată suprastructura. In funcție de caz, suprastructura poate fi metalică sau ceramică, mai estetică, indicată în zonele descoperite în timpul râsului.
Dispozitivele corono-radiculare reprezintă o alternativă la extracția dinților care posedă o distrucție avansată a coroanei.
Concluzii
Chiar daca necesită mai multe programări la cabinetul stomatologic, rezultatele estetice și mecanice sunt trainice și economice raportat la costurile implanturilor dentare, ca alternativă de protezare. Costurile unui pivot putând fi chiar și de zece ori mai mici decât cele ale unui implant dentar.
Prezentare video a unor pivoți din zirconiu