Amputația rădăcinii este o tehnică parodontală utilizată pentru a menține porțiunea sănătoasă a unui molar care are o rădăcină afectată (molarii superiori au trei rădăcini, iar molarii inferiori au două rădăcini). Dacă o singură rădăcină este infectată, țesutul gingival din jur se poate infecta, ducând la formarea de pungi parodontale unde se pot aduna bacteriile și forma placă dentară.
Amputația rădăcinii poate fi efectuată numai pentru un dinte cu mai multe rădăcini, care are o stare generală bună de sănătate și o singură rădăcină infectată sau deteriorată. Acești dinți au o suprafață dentară și gingii subiacente sănătoase, precum și un sprijin osos puternic. Amputarea rădăcinii se realizează în următoarele scenarii:
Când dintele prezintă traumatisme dentare, precum fracturi radiculare.
Rădăcinile au bacterii încorporate și sunt grav infectate.
Pierdere osoasă critică într-o anumită zonă din cauza unei boli parodontale.
Carii profunde care afectează o zonă a dintelui.
Atâta timp cât problema este localizată numai la o rădăcină, iar structura dentară rămasă este sănătoasă și stabilă, se poate efectua o amputație a rădăcinii pentru a salva dintele. Dacă nu este tratată, infecția sau cariile se pot răspândi în zona înconjurătoare, ducând la pierderea osoasă, ceea ce poate pune în pericol stabilitatea nu numai a dintelui afectat, ci și a dinților vecini. În cele din urmă, întregul dinte va fi compromis și va trebui extras. De aceea, îndepărtarea unei rădăcini poate ajuta la salvarea dintelui și vă poate scuti de un tratament protetic costisitor ulterior, fie cu coroane, punți sau implanturi.
Înainte de amputația rădăcinii, este necesar să se efectueze tratamentul canalului radicular. Amputația în sine implică tăierea rădăcinii dintelui, unde se află vasele de sânge și nervii. Din acest motiv, pulpa dintelui, inclusiv aceste vase și nervi, trebuie îndepărtată înainte de amputația rădăcinilor. Tratamentele de canal și amputare vor fi efectuate sub anestezic local.
În timpul procedurii, se va crea o mică incizie la nivel gingival pentru a avea o bună vizibilitate a rădăcinilor dintelui afectat. Rădăcina va fi secționată de restul dintelui și apoi îndepărtată. Pentru a distruge bacteriile rămase, întreaga zonă va fi curățată cu soluție salină, iar apoi vor fi aplicate suturi pentru a sigila incizia.
În cele din urmă, o coroană temporară sau o obturație va fi plasată pentru a fixa dintele. În funcție de situația specifică, pot fi prescrise analgezice, antibiotice și o apă de gură antimicrobiană. În 7-10 zile, firele vor fi îndepărtate și gingia se va vindeca. Pentru o recuperare cât mai rapidă și eficientă, este recomandat să urmați anumite intrucțiuni, care constau în:
Menținerea pansamentului de la locul intervenție pentru cel puțin o oră, acesta având ca scop oprirea sângerării și formarea cheagului de sânge
Este important să evitați activitatea intensă timp de cel puțin 48 de ore după procedură. Creșterea frecvenței cardiace poate duce la creșterea sângerărilor post-chirurgicale și a disconfortului.
Majoritatea pacienților prezintă disconfort minim în urma amputării rădăcinii. Dacă totuși resimțiți o durere, vă puteți administra medicamentele prescrise de medicul care a realizat procedura.
Sensibilitatea dintelui este un efect secundar, de obicei temporar, simptomele diminuându-se în câteva săptămâni.
Amputația rădăcinii este o tehnică parodontală utilizată pentru a menține porțiunea sănătoasă a unui molar care are o rădăcină afectată (molarii superiori au trei rădăcini, iar molarii inferiori au două rădăcini). Dacă o singură rădăcină este infectată, țesutul gingival din jur se poate infecta, ducând la formarea de pungi parodontale unde se pot aduna bacteriile și forma placă dentară.
