Sinuzita maxilară odontogenă


Sinuzita maxilară de cauză dentară reprezintă o inflamație a mucoasei sinusale, apărute în urma unei infecții de natură dentară. Sinusul maxilar este cel mai mare dintre sinusurile prezente în organismul nostru. Odată ce sinusul maxilar este inflamat, este posibil ca infecția să se răspândească la orbită sau în sinusul etmoid.

Sinusul maxilar este foarte aproape de dinții superiori. Poate fi adesea observată pe o radiografie dentară poziția sinusului, deasupra dinților molari și premolari superiori. Din această cauză, permite o răspândire ușoară a infecției.

Aceasta apare frecvent la populația adultă, fiind rar întâlnită la copii, datorită dimensiunii mai reduse a sinusului maxilar, dinții fiind situați la distanță de acesta, comparativ cu cel al unui adult.

Principalele cauze care provoacă inflamația sinusului maxilar sunt următoarele procese patologice:

  • Exacerbarea acută a parodontitei cronice sau a bolii parodontale
  • Osteomielita maxilarului
  • Inflamații apicale la nivelul dinților care intră în contact cu sinusul
  • Chisturi radiculare suprainfectate
  • Accidente apărute în urma extracțiilor dentare (comunicari oro-sinusale, împingerea dinților în sinusul maxilar)

Simptomele sinuzitei odontogene pot diferi în funcție de natura sinuzitei, acută sau cronică. Astfel, stadiul acut al bolii se caracterizează prin următoarele:

  • Durere în obraz sau sub ochi. În unele cazuri, durerea poate apărea pe toată jumătatea feței.
  • Senzație de greutate sau disconfort.
  • Rinoree purulentă unilaterală (unde există inflamație).
  • Dureri la masticație
  • Cacosmie ( percepere a oricărui miros ca un miros fetid)
  • Starea generală de sănătate se deteriorează – eventual febră, oboseală, dureri de cap, frisoane.
  • În timpul palpării există durere în zona obrazului la nivelul maxilarului
  • Apariția limfadenitei.

Forma cronică a bolii se caracterizează prin simptome precum:

  • Apariția periodică a durerii și senzația de plenitudine în obraji
  • Rinoree unilaterală frecventă
  • În unele cazuri, simptomele nu sunt evidente
  • Sănătatea generală este normală.

Multe asemănări au fost identificate în timp ce s-a analizat microbiologia sinuzitei odontogene și a unui abces dentoalveolar. Bacteriile anaerobele, cum ar fi Fusobacterium, Prevotella, Porphyromonas și Peptostreptococ, precum și streptococii viridans sunt frecvent asociate ambelor condiții. Bacteriile care se află în nazofaringe și în cavitatea nazală pot trăi, de asemenea, în microflora sinuzitei odontogene. Astfel, o gamă largă de organisme pot declanșa sinuzita odontogenă.

Prin analiza bacteriologică nu se poate distinge dintre sinuzita maxilară cronică și cea acută odontogenă. Cu toate acestea, bacteriile anaerobe, bacilii gram-negativi- Fusobacterium sp. și Peptostreptococcus – sunt organismele principale responsabile de infecție.

Tratamentul pentru orice formă de sinuzită trebuie administrat cât mai curând posibil pentru a preveni apariția complicațiilor, cum ar fi exteriorizarea infecției la nivelul părților moi. În mod normal, tratamentul sinuzitei maxilare constă în administrarea unui antibiotic cu spectru larg, care este prescris până la 10 zile.

Pentru sinuzita odontogenă, de multe ori, tratamentul medicamentos antibacterian este necesar până la patru săptămâni. Adesea este necesar îndepărtarea factorului cauzal, precum și drenajul sinuzitei cu decongestive nazale sau pe cale chirurgicală. De aceea, o colaborare eficientă între medicul stomatolog și medicul ORL-ist este indicată pentru a elimina în totalitate sinuzita maxilară.