Microdonția


 
Microdonția

Dinții pot fi anormal de mici (microdontia), anormal de mari (macrodontia) sau deformați.

„Micro” înseamnă mic și „donția” face referire la dinți. Deci, o persoană care are unul sau mai mulți dinți mai mici decât în ​​mod normal prezintă un caz de microdonție. Microdintele poate avea morfologie normală sau anormală. Ei pot avea o formă obișnuită, dar de dimensiuni mici, sau pot avea dimensiuni normale cu o formă triunghiulară. În multe cazuri, acești dinți au rădăcini mici, în timp ce coroana poate fi aproape de normal.

Microdontia este cea mai frecventă anomalie de dezvoltare după hipodonție. Există o asociere semnificativă cu hipodonția, iar cu cât este mai severă hipodonția, cu atât mai mare este posibilitatea microdonției.

Condițiile de mediu contribuie de asemenea la variația dimensiunii dinților umani. La femeile gravide afectate de hipotiroidism, diabet sau hipertensiune arterială, analizele odontometrice la descendenți au arătat că hipotiroidismul matern și diabetul zaharat au avut ca rezultat o creștere a dimensiunii dinților, în timp ce hipertensiunea arterială a fost asociată cu o dimensiune redusă a dinților.

Chimioterapia și radioterapia la sugari și copii mici contribuie la modificări ale dentiției primare și permanente. Defectele care apar, de obicei, sunt hipodonție, microdonție, hipoplazie a smalțului și rădăcini zdrobite.

	Există trei tipuri de microdonție:
  • microdonție localizată

  • microdonție relativ generalizată

  • microdonție generalizată

Microdonția localizată, așa cum sugerează și numele, înseamnă că este afectat doar un dinte. Adesea este afectat incisivul lateral superior sau un al treilea molar. Cauza ar putea fi hemiatrofia facială sau o incidență a unui dinte supranumerar.

Microdonția generalizată, pe de altă parte, implică toți dinții pacientului.Acest tip de microdonție este foarte rară. Condiția poate fi cauzată de nanismul hipofizar sau de sindromul Down.

Microdonția relativ generalizată nu este o microdonție reală, se caracterizează prin faptul că maxilarul este prea mare, iar astfel dinții par mici. O astfel de stare poate apărea atunci când subiectul a moștenit un maxilar mai mare decât cel normal de la unul dintre părinți și dimensiunea dinților de la celălalt părinte.

Microdonția prezintă două dezavantaje importante.
Unul dintre acestea este reprezentat de aspectul fizic neplăcut pe care îl oferă această anomalie dentară.
Pesoana care suferă de microdonție va prezenta un dezavantaj social, manifestat mai ales în rândul femeilor.

Al doilea inconvenient al microdonției este acela că între acești dinți subdimensionați și ceilalți antagoniști normali se pot crea spații, ca și migrări ale dinților normali cu scopul de a elimina acele spații.
Astfel poate apărea malocluzia și dificultatea igienizării anumitor zone.

Tratamentul acestei anomalii: 

– Refacerea dintelui subdimensionat din compozit – reprezintă o variantă minim invazivă, durabilă, rezistentă și fizionomică

– Fațetarea – constă în aplicarea la nivelul dintelui/dinților din grupul frontal a unor fațete subțiri, însă aplicarea acestora este un proces ireversibil și implică subțierea smalțului. De asemenea, este de evitat consumarea anumitor alimente care pot păta fațetele, precum vinul, cafeaua, ceaiul, etc.

Coroanele dentare– sunt eficiente pentru mai multe probleme precum: discolorări, distrugeri întinse ca urmare a unor procese carioase, acoperirea implanturilor, dar și corectarea anomaliilor dentare, în principal microdonția. Acestea sunt rezistente și au durabilitatea cea mai mare.