Dentinogenesis imperfecta este o afecțiune de cauză genetică care modifică dezvoltarea normală a dinților, afectându-le culoarea și translucența. De asemenea, dinții vor fi predispuși la uzură rapidă, la fracturări, până la pierderea acestora. Aceste probleme pot afecta atât dinții permanenți, cât și dentiția temporară.
Cauza acestei afecțiuni este o mutație la nivelul unei gene, nu se cunosc alți factori care pot produce dentinogenesis imperfecta. Pot fi afectate în mod egal atât femeile, cât și bărbații, iar primele semne apar din copilărie.
Semnele și simptomele care pot apărea sunt: culoarea dinților este albastră-gri sau galben-maronie, aceștia pot prezenta mobilitate, fracturi, găuri mici la nivelul smalțului, unele persoane pot avea probleme și în vorbire sau dinți poziționați incorect.
Dentinogenesis imperfecta este diagnosticată în urma unui control stomatologic și cu ajutorul radiografiilor dentare, evidențiindu-se 3 tipuri de dentinogenesis imperfecta:
Tipul I – aceste persoane prezintă și osteogenesis imperfecta
Tipul II – dentina va fi de culoare galben- maronie sau multicoloră, rădăcina dinților va fi mai scurtă decât în mod normal, iar camera pulpară poate lipsi. Este cel mai comun tip de dentionogenesis imperfecta
Tipul III – dinții permanenți sau temporari vor fi multicolori, iar camera pulpară a dinților va fi largă
Această anomalie dentară este autosomal dominantă, ceea ce înseamnă că o singură copie a genei modificate în fiecare celulă este suficientă pentru a o provoca. În cele mai multe cazuri, o persoană afectată de dentinogenesis imperfecta are un părinte cu această afecțiune, dar este posibil ca aceasta să apară pentru prima dată și la o persoană care nu are afectat vreun părinte.
Tratamentul
Scopurile tratamentului pentru dentinogenesis imperfecta sunt de a elimina sursele de infecție sau de durere, de a restabili estetica și de a proteja dinții de uzură.
Tratamentul variază în funcție de vârsta pacientului și de gravitatea problemei.
Opțiunile de tratament includ fațete pentru a acoperi decolorarea dinților, restaurarea cu compozit, coroane și punți. De asemnea, se poate recurge la proteze sau implanturi dentare în cazul în care anumiți dinți au căzut, dar numai după 18 ani, când se consideră creșterea terminată.
Albirea dentară este contraindicată, deși s-a raportat o ușoară schimbare a culorii dinților; totuși, această decolorare este cauzată în primul rând de dentina galben-maronie care se găsește sub smalț, iar în cazurile de decolorare semnificativă este puțin probabil ca albirea dentară să aibă vreun efect.
Obiectivele tratamentului precoce al DI în dentiția primară sunt următoarele:
1. Menținerea unei sănătăți dentare și păstrarea vitalității, dimensiunii și formei danturii.
2. Asigurareaunui aspect estetic pacientului de către medicul stomatolog cât mai devreme cu putință pentru a preveni problemele psihologice.
3. Oferirea unei dentiții funcționale pacientului.
4. Prevenirea pierderii dimensiunii verticale de ocluzie.
5. Evitarea interferării cu erupția dinților permanenți rămași.
În concluzie, dentinogenesis imperfecta nu poate fi evitată atâta timp cât în familie există cazuri cu această anomalie, fiind foarte probabil să fie moștenită de copil.
De aceea, se pot efectua controale în timpul sarcinii pentru a descoperi afecțiunea și a fi prezentate părinților eventualele proceduri ce se vor putea efectua după nașterea copilului și apariția primilor dinți.
Dentinogenesis imperfecta este o afecțiune de cauză genetică care modifică dezvoltarea normală a dinților, afectându-le culoarea și translucența. De asemenea, dinții vor fi predispuși la uzură rapidă, la fracturări, până la pierderea acestora. Aceste probleme pot afecta atât dinții permanenți, cât și dentiția temporară.
