Agenezia dentară


Agenezia dentară este o condiție în care anumiți sau toți mugurii dentari sunt absenți. Aceasta cuprinde: anodonția, hipodonția și oligodonția. Anodonția este o tulburare genetică definită ca absența tuturor dinților.

De obicei apare ca parte a unui sindrom care include și alte anomalii. De asemenea, rare, dar mai frecvente decât anodonția sunt hipodonția și oligodonția. Hipodonția este de origine genetică și implică de obicei absența a 1 până la 5 dinți.

Oligodonția este genetică și este termenul folosit pentru a descrie o condiție în care lipsesc șase sau mai mulți dinți.

Afectați de agenezia dentară pot implicați atât dinții temporari, cât și cei permanenți, dar cele mai multe cazuri ii implică pe cei din urmă. Această afecțiune survine după un model specific de dinți lipsă. Trebuie luate în considerare nu numai numărul de dinți lipsă, ci și tipul de dinți lipsă.

Diagnostic

Deoarece toți dinții primari sunt de obicei prezenți până la vârsta de trei ani, absența lor este de obicei observată de către părinți care vor consulta un medic stomatolog.

Cu excepția molarilor de minte, toți dinții permanenți sunt de obicei prezenți în jurul vârstei de 12 – 14 ani. Când dinții nu au apărut până la aceste vârste, se impune realizarea unei radiografii dentare panoramice pentru a observa dacă mugurele dentar se află la nivelul osului

Cauze

Atunci când avem hipo/oligodonție sau anodonție, acestea se pot asocia și cu anumite anomalii ale părului, unghiilor și glandelor sudoripare. În multe cazuri, agenezia dentară este o componentă a unei displaziile ectodermice, un grup de tulburări ereditare.

Cauzele ageneziei dentare nu sunt în totalitate cunoscute. S-au găsit anumite gene care provoaca această afecțiune, care poate fi atât ereditară, cât și datorită unei mutații genetice la nivelul ovulului sau spermatozoidului.

Această condiție afectează în jur 2-8% din populația lumii, iar frecvența absenței dinților este următoarea: incisivii laterali maxilari, premolarii 2, incisivii centrali inferiori.

Tratament

Tratamentul hipo / oligodontiei sau anodonției constă în realizarea unor proteze dentare. Protezele dentare care pot ajuta la masticație și pot îmbunătăți aspectul pacientului.

În cazul oligodontiei sau în funcție de nevoile pacientului, tratamentul poate fi început devreme. Proteza detașabilă ar putea fi propusă pentru copiii cu vârste cuprinse între 3 și 4 ani. Aceste proteze pot fi reînnoite odată cu creșterea copilului.

O altă opțiune la un pacient adult care nu are premolarul 2 permanent este închiderea ortodontică a spațiului, molarii migrând mezial pentru a acoperi golul.

Dacă lipsesc numai dinții frontali în hipodonție sau oligodonție, se poate recurge la o proteză detașabilă de care sa fie prinși doar dinții lipsă. Opțiunile permanente pentru înlocuirea dinților lipsă includ implanturile dentare, aceasta fiind cea mai bună soluție, însă nu poate fi pusă în practică la cei sub 18 ani.

Pe lângă faptul că face mestecatul și vorbitul dificil, agenezia dentară nu provoacă multe probleme pe cont propriu.

Cu toate acestea, dacă este legată de displazia ectodermică, este posibil să apară probleme legate și de păr, de unghii, de piele sau de glande sudoripare.

Indiferent de cauză, agenezia dentară poate fi relativ ușor gestionată cu proteze, punți dentare sau implanturi dentare.