Extractia molarului de minte


Extracţia molarului de minte

Cunoscută şi sub numele de odontectomie, extracţia molarului de minte este o manoperă terapeutică executată frecvent în cabinetul de medicină dentară.

Molarii de minte, patru la număr, sunt ultimii dinţi care erup la nivelul arcadelor dentare. Au o poziţie posterioară, în spatele molarilor deja erupţi.

Uneori, spaţiul de pe arcade poate să fie deja ocupat de ceilalţi dinţi, astfel că molarii de minte pot să erupă în poziţii atipice sau chiar să rămână incluşi la nivelul osului mandibular.

Este posibil ca această incluzie a molarului de minte să fie asimptomatică, pacientul nefiind alarmat de vreun semn. Alteori, însă, dacă mucoasa acoperitoare este lezată în cursul alimentaţiei, se creează o soluţie de continuitate care va fi populată de bacterii şi astfel se infecteză, patologie denumită pericoronarită, deosebit de dureroasă pentru pacient.

Extracţia molarilor de minte trebuie realizată în următoarele situaţii :
Pericoronarită

Infectarea capuşonului de mucoasă ce acoperă coroana molarului de minte.

In cazul pericoronaritei, tratamentul vizează degajarea mucoasei acoperitoare dar şi spălături cu antiseptice pentru a reduce gradientul bacterian.

Dacă episoadele de pericoronarită se repetă şi prin degajarea capuşonului de mucoasă nu se obţine faciilitarea eupţiei dentare, se va recomanda odontectomia.

Leziuni provocate dintelui adiacent – molarul de minte neerupt şi inclus într-o poziţie deifictară poate să afecteze dintele din vecinătate, respectiv molarul de 12 ani. Un molar de minte care e în contact cu rădăcina dintelui adiacent poate să provoace resorbţia rădăcinilor sau leziuni carioase. Ambele tipuri de fenomene produc slăbirea rezistenţei dentare. In acest caz, se recomandă extracţia dintelui care lezează antagonoştii.

Unii medici recomandă odontectomia chiar în situaţia în care dintele neerupt nu a produs suferinţe dinţilor vecini şi pacientul nu prezintă simptomatologie dureroasă, preventiv.

Leziuni carioase

Dacă un molar de minte prezintă distrucţii coronare masive sau necesită tratament endotontic, tratamentul este foarte dificil şi îngreunat de poziţia distală la nivelul arcadelor.

Astfel, dacă dintele în cauză nu prezintă importanţă protetică şi are un pronostic rezervat, se sugerează extracţia.

Ingrijirile postoperatorii au rolul de a facilita şi grăbi vindecarea în urma extracţiei dentare. Pacientul trebuie să fie conştient de importanţa respectării indicaţiilor oferite de către medic.

Acestea cuprind :

Evitarea periajului şi a clătirii cu apă de gură în ziua extracţiei, urmată de reluarea acestor obiceiuri în următoarea zi

Alimentele vor avea o consistenţa semilichidă şi vor fi consumate la o temperatură adecvată, nici prea calde şi nici prea reci.

Este posibil să apară durerea în urma intervenţiei, mai ales dacă intervenţia a presupus şi sacrificarea de os datorită poziţiei profunde a molarului de minte.

Pentru a reduce durerea, se prescriu antialgice şi uneori şi antibioterapie, dacă intervenţia a fost complicată sau dacă pacientul prezintă boli generale asociate.

In urma extracţiei medicul aplică un pansament supraalveolar, cu rol în absorbţia secreţiilor sanguine dar şi pentru a favoriza şi proteja formarea cheagului. Pacientul va trebuie să menţină tamponamentul minim 30 de minute de la finalul intervenţiei.

Dacă la finalul extracţiei medicul sutureaza rezultată, pacientul va reveni după 7 zile pentru suprimarea firelor. Medicul va evalua şi vindecarea ţesuturilor.