Abces dentar. Cauze. Tratament


abces dentarAbces dentar. Cauze. Tratament

În condiții de sănătate, organismul este apt de a lupta împotriva factorilor perturbatori. Când acest echilibru se rupe, fie prin existența unei imunități deprimate sau a unor factori favorizanți, bacteriile colonizează interstițiile din jurul dintelui.

Abcesul dentar este o infecție bacteriană.

Infecţiile şi inflamaţiile dentare reprezintă urgenţe pentru care pacienţii se prezintă în cel mai scurt timp la cabinetul medicului stomatolog.

Caria dentară, în stadiul ei iniţial se cantonează la nivelul smalţului. Prin evoluţie, se extinde la nivelul dentinei, la acest nivel traversarea structurilor dentare realizându-se tot mai uşor.

Dacă procesul carios nu este stopat, inflamaţia poate să se extindă la nivelul camerei pulpare.

Odată nervul afectat şi camera pulpară deschisă, nutriţia dintelui nu se va mai realiza optim, durerile vor creşte în intensitate şi tratamentul de elecţie este reprezentat de extirparea pulpei.

Durerea, în acest caz va fi putea fi ameliorată prin administrarea de antialgice dar nu va dispărea.

După un timp, dacă nici în acest caz nu se intervine pentru că pacientul nu se prezintă la medic, pulpa dintelui va suferi un proces de necrozare, de mortificare iar durerile vor dispărea.

Cu toate că durerea dentară dispare în momentul mortificării pulpei, infecţia se propagă spre structurile din profunzime, din camera pulpară spre canalele radiculare.

Odată ajunsă la apexurile dentare, inflamaţia trece mai departe spre parodonţiu, adică spre structurile de susţinere ale dintelui.

Manifestări asociate

Pentru o perioadă de timp, osul alveolar va limita extinderea inflamaţiei.

Mai apoi, prin evoluţie, abcesul dentar va perfora corticalele osoase și se va exterioriza spre zona care prezintă cea mai mică rezistenţă. În acest moment inflamaţia ia formă de abces, cantonat la nivelul mucoaselor orale. Formarea abcesului coincide și cu reducerea intensităţii dureroase, însă apar alte fenomene, precum:

  • La nivelul mucoasei unde se exteriorizează abcesul, apare o formaţiune de culoare alb-gălbuie, moale la palpare care prezintă un vârf proeminent. Acesta conţine puroi, exteriorizat ca urmare a bacteriilor ce au degradat ţesuturile dentare prin evoluţia cariilor.
  • Mucoasa din jurul formaţiunii purulente este roşie, lucioasă, destinsă, prezentând semne de inflamaţie.
  • Durerea se manifestă mai mult sub forma de jenă prezentă la masticaţie, la contactul cu alimentele calde sau când pacientul adoptă poziţia culcat.
  • Halena fetidă – este un semn care este resimţit de pacient dar şi de anturaj şi se datorează proceselor fermentative.
  • Datorită inflamaţiei pregnante a mucoaselor adiacente, mobilitatea dintelui implicat poate să crească.
  • De asemenea, prin extinderea procesului inflamator în zonele invecinate, pacientul poate să dezvolte febră, frisoane şi stare generală alterată.

Cum recunoaștem un abces dentar?

Un abces dentar se manifestă în general printr-o durere pulsatilă, care nu cedează la administrarea de antiinflamatoare și persistă noaptea.

Putem, în unele cazuri să observăm gingia congestionată, cu o consistență mai moale la palpare, datorată inflamației.

Durerea poate iradia și la dinții vecini și pacientul nu poate localiza originea acestuita. In zona afectată, temperatura tegumentelor și mucoaselor crește și se însoţeşte de ganglioni inflamați. Medicul stomatolog va analiza statusul dento-parodontal și va putea indica dintele responsabil de generarea procesului infecțios pe baza identificării factorilor favorizanți.

Cauzele apariției abcesului dentar

  • Caria – lipsa de substanță generată de leziunile carioase permite bacteriilor să avanseze spre pulpa dentară, infectând-o.
  • Traumatismele dentare – generează infecție dentară pe baza aceluiași principiu al pierderii de substanță dură dentară.
  • Abrazia dentară înseamnă uzura unuia sau a mai multor dinți cauzată de procese mecanice (fricțiune), cel mai frecvent prin mestecarea sau interpunerea între dinți, în mod repetat, a unor obiecte dure.
    Cauză des întâlnită este periajul intempestiv care duce la dislocarea prismelor de smalț și apariția leziunilor cuneiforme premergător parodontitei, respectiv abcesului dentar.
  • Abfracția dentară înseamnă uzura dinților generată de procese mecanice, de forțe parafuncționale. Aceste forțe apar atunci când relațiile ocluzale dintre dinți sunt anomale
    Malocluzii cu diverse etiologii, de la pierderea unităților masticatorii până la lucrari protetice neadaptate.
    Descompunerea acestor forțe
    anormale determina microfisuri și microfracturi în smalțul dintelui, iar pe termen lung apar zone de uzură pe suprafața acestuia.
  • Eroziunea dentară este determinată de procese chimice care se produc la nivelul țesuturilor dure dentare (smalț și dentină).
    Procesul chimic de distrugere a prismelor de smalț este practic același ca și în cazul cariei dentare. Cu toate acestea, sursa de acid nu este rezultatul metabolismului bacteriilor din cavitatea orală, ci poate fi o sursă externă sau internă, cum ar fi acidul gastric in cazul bulimiei, spre exemplu.
  • Erupția dinților – în mod special erupția molarilor de minte; capușonul de gingie care rămâne peste coroana dinților incomplet erupți antrenează depunerea bacteriană la acest nivel.
  • Tartrul subgingival – compromite etanșeitatea gingie-dinte, responsabilă de protecția structurilor subiacente.
  • Parodontita – netratată, nemonitorizată, reprezintă o veritabilă poartă de intrare pentru bacterii.

Factori facvorizanți pentru apariția abcesului dentar

Dacă factorii menționați mai sus erau declanșatori ai proceselor purulente, cei care urmează pot doar influența dezvoltarea abceselor dentare, în lipsa sănătății dento-parodontale. Aceștia sunt:

  • Stresul
  • Diabetul – de menționat că în diabet procesele naturale de apărare ale organismului sunt încetinite.
  • Infecțiile recente ale căilor respiratorii superioare – prin comunicare cu cavitatea orală.

Tipuri de abcese în funcție de localizare

  • Abcesul gingival – survine unei lezări gingivale
  • Abcesul parodontal – este localizat la nivelul țesuturilor ligamentare care mențin dintele în alveolă. Dezinserarea acestora de pe dinte duce la formarea de pungi parodontale, mediu prielnic pentru dezvoltarea bacteriană.
  • Abcesul pericoronar – în momentul erupției dentare, la nivelul țesuturilor care înconjoara coroana.

Complicațiile abcesului dentar

Complicațiile abcesului pot să apara sub forma de distrucție osoasă la nivelul dintelui interesat sau poate migra, în cazul dinților de pe arcada superioară, în sinusul maxilar. În cazuri grave, când infecția este ignorată, aceasta se poate răspândi pe cale sangvină la alte organe. La nivelul inimii, aceasta poate produce endocardita bacteriană. Dacă invazia infecțioasă se generalizează, există riscul de a se produce septicemie.

Tratament

Tratamentul abceselor este de urgenţă şi vizează o abordare complexă. În primă fază, se practică incizia decliv de abces, pentru a putea favoriza curgea puroiului. De asemenea, odată cu incizarea abcesului, de recurge şi la spălături locale cu substanţe antiseptice.

De asemenea, drenajul dintelui care a cauzat abcesul se va practica tot în prima şedinţă, pentru a curăţa focarul bacterian.

Tratamentul definitiv al dintelui cauzal se va efectua în momentul în care simptomatologia acută a cedat. Acesta constă în tratament endodontic, ce presupune eliminarea resturilor bacteriene şi a dentinei alterate de pe pereţii radiculari.

În alte cazuri, în funcţie de mărimea leziunii carioase şi a distrucţiei pe care a provocat-o, dintele prezintă prognostic rezervat şi nu mai poate să fie menţinut pe arcadă, indicaţia fiind extracţia.

Abcesul dentar poate fi o complicaţie a cariei dentare netratate astfel că prevenirea acestui tip de patologie vizează prezentarea timpurie la medicul stomatolog, pentru a eradica focarele bacteriene.

În toate cazurile unde avem fistulizare gingivală se indică incizie și drenaj, urmat de tratament cu antibiotice. Pentru a preveni recidiva, se tratează leziunile care au dus la apariția abcesului și se tratează dintele endodontic pentru a împiedica însămânțarea bacteriană ulterioară.

Concluzii

Este important de a se păstra o igienă bucală riguroasă precum și de a respecta programările controalelor la cabinetul stomatologic.

Această patologie este deranjantă prin durerile puternice pe care le produce, prin riscurile la care este supus întregul organism dar și prin halena pe care o generează.

Abcesul dentar este, așadar, o patologie care poate fi întru totul prevenită printr-o bună colaborare cu medicul stomatolog.