Infecţiile cavităţii orale. Abcesul dentar.


Infecţiile cavităţii orale. Abcesul dentar. 

Cavitatea orală este un mediu septic, contaminat cu numeroase tipuri de bacterii care, însă, într-un organism sănătos, sunt menţinute inactive sau cu potenţial patogen scăzut de către sistemele de apărare locale. Aceşti factori de apărare se regăsesc în principal în salivă.

In momentul în care capacitatea de apărare a organismului este depăşită, există o bacteriemie la nivelul cavităţii orale şi infecţii dentare netratate, se poate ajunge la formarea unui abces dentar, dureros pentru pacient.

Abcesele dentare sunt de două tipuri :

Localizate la dintele sau dinţii în cauză, concentrate la vârful rădăcinii, formând abcesul periapical

Prezent în vecinătatea vârfului rădăcinii, la nivelul gingiilor şi se numeşte abces parodontal. Acest tip de abces drenează de obicei în vecinătatea dintelui, la nivelul gingiei, pacientul resimţind emisia de puroi, prin culoare şi gustul caracteristice.

Prezenţa unui abces dentar este dureroasă pentru pacient şi se manifestă astfel:

Durerea prezintă caracter pulsatil, pacientul relatând că simte pulsaţiile sincrone cu bătăile inmii.

Caracterul durerii este puternic iar intensitatea creşte de la o oră la alta. Cu cât se amână mai mult instituirea tratamentului, cu atât durerile sunt mai atroce.

O excepţie este reprezentată de abcesele dentare ale copiilor, în care, în multe dintre cazuri acestea fistulizează spontan, adică puroiul se exteriorizează prin gingie şi durerea dispare.

Sensibilitatea poate fi percepută atât la nivelul dintelui în cauză cât şi la nivelul ţesuturilor moi din jur.

Deschiderea gurii se realizează cu dificultate şi este însoţită de exacerbarea durerii. De asemenea, cu cât dintele care prezintă abces este situat mai posterior, cu atât limitarea deschiderii gurii este mai marcată.

Starea generală este alterată şi poate să fie prezentă şi temperatura ridicată.

Abcesele dentare sunt determinate de bacteriile ce colonizează dintele, ajung la vârful rădăcinii şi mai departe spre ligamente şi os.

Pentru aceasta, este necesară prezenţa unei porţi de intrare pentru micoorganisme, cel mai adesea fiind reprezentată de o carie de dimeniuni mari, ce a ajuns la nerv.

Dieta bogată în zaharuri favorizarea evoluţia cariilor care, dubaltă de o igienă necorespunzător efectuată, poate să ducă a apariţia abceselor dentare.

Abcesul dentar se tratează atfel:

Mucoasa la nivelul căreia s-a exteriorizat abcesul se incizează, sub anestezie locală, pentru a permite colecţiei purulente să se evacueze. Prin această metodă se obţine reducerea temporară a inflamaţiei şi a durerii. De asemenea, se practică lavajul cu soluţii slab antiseptice.

Pentru a menţine calea de drenaj deschisă, pacientul trebuie să se prezinte zilnic la lavaje, până când medicul va considera că puseul acut a dispărut.

Dublată de incizia la nivelul mucoasei trebuie să se practice şi deschiderea camerei pulpare a dintelui afectat şi curăţarea canalelor. In caz contrar, abcesul va recidiva.

In paralel se adiministrează antibiotic şi antiinflamatoare.

După remiterea fenomenului acut se va decide ce se va întâmpla pe mai departe cu dintele. Fie se va extrage sau, dacă este recuperabil, se va efectua tratament endodontic şi restaurarea coronară.