Cariile de biberon. Factori determinanti. Profilaxie
Cariile de biberon
Copiii sunt predispuşi vulneravili proceselor carioase imediat după erupţia primului dinte temporar în cavitatea orală, adică în jurul vârstei de 5-6 luni.
Primele semne de contaminare bacteriană apar precoce, la scurt timp după erupţia dentară.
Dacă nu sunt suprimaţi factorii care duc la apariţia proceselor carioase atât de repede, patologia avansează, interesează unităţile dentare pe măsura erupţiei acestora şi afectează suprafeţele dentare atât în extindere cât şi în profunzime, de cele mai multe ori evoluţia fiind asimptomatică.
Cariile de biberon se produc, după cum numele sugerează, datorită acestui obicei de alimentaţie.
Faptul că aceste leziuni carioase nu apar la toţi copiii, cu toate că fiecare dintre ei se alimentează o anumită perioadă a vieţii cu ajutorul biberonului, sugerează că există şi alţi factori locali care duc la apariţia cariilor de acest tip.
Caria de biberon este definită de apariţia precoce a leziunilor carioase pe suprafeţele netede ale dinţilor temporari.
Copilul nou-născut are cavitate orală sterilă, necontaminată bacterian. Insă, unii factori pot să ducă la infectarea acesteia.
Factori determinanți:
Saliva mamei şi a persoanelor din jur – aceasta ajunge prin mecanism pasiv în contact cu mucoasele orale. Incă din primele zile de viaţă, microorganismele încep să colonizeze mucoasele orale.
Alimentele consumate – laptele matern, apa sau alte lichide consumate pot să conţină microorganisme care să afecteze părţile moi orale sau pot doar să reprezinte un vehicul pentru transportul baterian.
Dacă în primele luni de viaţă sunt prezente microorganisme într-un număr restrâns, odată cu apariţia unităţilor dentare permanente, în jurul vârstei de 5-6 luni, flora bacteriană orală se diversifică şi apar şi acele microorganisme care aderă de suprafeţele dure dentare.
Alimentaţia de bază a copilului este reprezentată de laptele matern.
Prin descompunerea acestuia rezultă lactoza iar mai apoi glucanii, care pot să scadă pH-ul local şi să ajute la aderarea bacteriană.
Prin aceste două mecanisme se favorizează instalarea proceselor carioase. Pe de altă parte, laptele matern conţine şi elemente cu rol protector împotriva cariilor precum proteine, calciu, cazeina şi fosfaţi. Per total, laptele matern nu produce carii în absenţa unor factori locali patogeni.
Profilaxie
Dintre precauţiile şi metodele de prevenţie pe care trebuie să le ia în considerare părinţii, următoarele sunt hotărâtoare pentru a scădea incidenţa cariei de biberon :
Hrănirea cu biberonul cu lichide dulci înainte de culcare trebuie evitată fiindcă lichidele vor stagna în cavitatea orală, reprezentând rezervor de nutrienţi pentru microorganisme.
Aportul de glucide prin intermediul suzetei trebuie evitat fiindcă prin contactul direct cu unităţile dentare creşte riscul de dezvoltare a cariilor mai ales la nivelul dinţilor frontali, superiori şi inferiori.
Instruirea părinţilor trebuie să se efectueze cât mai timpuriu pentru că cel mai des, aceştia se prezintă la medicul stomatolog sau pediatru în momentul în care leziunile dentare sunt avansate iar dinţii ajung la stadiul de resturi radiculare.
Copilul trebuie învăţat să consume lichidele din cană, cât mai repede cu putinţă după erupţia primilor dinţi.
Igiena orală nu trebuie neglijată, de asemenea controalele la medicul stomatolog pot să fie efectuate încă de la apariţia primilor dinţi.
Copiii sunt predispuşi vulneravili proceselor carioase imediat după erupţia primului dinte temporar în cavitatea orală, adică în jurul vârstei de 5-6 luni. 
