Mulţi pacienţi care trec pragul cabinetelor de medicină dentară o fac pentru că prezintă durere sau un anumit disconfort fie în timpul masticaţiei, consumului anumitor alimente sau în timpul expunerii la frig.
Există o serie de mituri în care pacienţii cred, care pot să conţină o urmă de adevăr sau care pot să fie născocite şi preluate.
O serie de pacienţi acuză senzaţia de disconfort sau durere, motivând aceasta pe baza curentului. Aceştia relatează că ‘i-a tras curentul’. Această afirmaţie este falsă, întrucât curentul nu poate să producă suferinţă dentară. Insă, în toată această poveste, totuşi exte posibil să existe şi un sâmbure de adevăr. Pentru aceasta, vom explica cum se formează caria dentară şi cum ajunge să fie simptomatică.
Caria dentară reprezintă cavitatea produsă de către produşii de fermentaţie ai microorganismelor bucale. In urma ingestiei de alimente, zaharurile se descompun şi vor constitui substrat pentru bacteriile rezidente în cavitatea orală.
In urma acestui proces, dacă acţiunea bacteriană este superioară celei de apărare realizată prin produşii din salivă sau a unor alimente cu rol carioprotector, suprafeţele dentare vor prezenta zone de demineralizare. Acestea se concretizează prin pete deschise la culoare, albicioase.
In stadiul de pată albă cretoasă, demineralizată, aportul de fluor poate să restabilească echilibrul la nivelul smalţului dentar iar dintele se poate remineraliza.
Insă, în caz contrar, când procesul demineralizării avansează şi odată cu acesta se intensifică şi atacul bacterian, apar cavităţile la nivelul dinţilor, cunoscut sub formă de carie. Acest proces este ireversibil şi tratamentul de elecţie este îndepărtarea microorganismelor, a dentinei şi a smalţului subminate de atacul bacterian şi restaurarea cu materiale restauratoare.
In stadii iniţiale, caria este asimpromatică. Insă, cu cât se procesul carios avansează spre camera pulpară, apare şi sensibilitatea dentinară.
Sensibilitatea dureroasă poate să apară iniţial la rece şi dulce, atât timp cât stimulul acţionează, pentru ca în timp să se prelungească şi după încetarea stimulării. In cazuri de afectare pulpară severă, durerea este continuă.
Fărâma de adevăr din relatările pacienţilor cum că simt că i-a tras curentul rezidă din faptul că aerul rece intensifică durerea resimţită de pacient. Acest fapt este adevărat, pentru că un dinte afectat de carie răspunde prin durere de intensităţi diferite în momentul în care asupra lui intervin curenţi de aer rece. Insă curentul nu a fost şi nu va fi niciodată responsabil de declanşarea procesului carios.
Durerea dentară poate să apară oricum, fie că dintele este expus sau nu la curenţi de aer, în funcţie de capacitatea de apărare a organismului, de stadiul procesului carios şi de promptitudinea cu care se intervine. De aceea, afecţiunile dentare trebuie tratate precoce, înainte ca pacientul să ajungă să resimtă durere. Curentul nu cauzează apariţia cariilor, însă poate să exacerbeze durerea locală.
Fiindcă pacienţii nu pot să identifice întotdeauna procesele carioase ce se află în stadii incipiente, controlul bianual stomatologic este relevant pentru ca medicul să poată depista precoce orice leziune a cavităţii orale.
Mulţi pacienţi care trec pragul cabinetelor de medicină dentară o fac pentru că prezintă durere sau un anumit disconfort fie în timpul masticaţiei, consumului anumitor alimente sau în timpul expunerii la frig. 
