Cariile suprafețelor radiculare: cauze, mecanisme și tratament

Caria dentară reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni care pot afecta sănătatea dinților. Aceasta este cauzată de acțiunea bacteriană care duce la demineralizarea structurilor dentare, provocând distrugerea țesuturilor dure. Deși cariile apar, în general, pe suprafețele vizibile ale dinților, există și cazuri în care acestea se dezvoltă la nivelul rădăcinilor, mai ales atunci când acestea sunt expuse. Această formă de carie, cunoscută sub numele de carie radiculară, este mai puțin frecventă la copii și adulții tineri, dar devine o problemă comună la persoanele în vârstă sau la cei cu afecțiuni parodontale.

De ce apar cariile radiculare?

În mod normal, rădăcinile dinților sunt protejate de osul alveolar și gingie, fiind ferite de agresiunile mediului extern. Însă, odată cu înaintarea în vârstă sau în prezența unor probleme parodontale, gingia se retrage, expunând rădăcinile. Acest proces poate fi lent și progresiv sau poate apărea brusc, în funcție de factorii implicați.

Când rădăcina este expusă, cementul radicular, care acoperă suprafața acesteia, devine vulnerabil. Spre deosebire de smalțul dinților, cementul are un grad mai scăzut de mineralizare, ceea ce îl face mai susceptibil la atacul acid și la formarea cariilor. Astfel, cariile radiculare se instalează și progresează mult mai rapid decât cele care apar la nivelul coroanei dentare.

Mecanisme care duc la expunerea rădăcinilor și apariția cariilor radiculare

Există mai mulți factori și mecanisme care pot contribui la retragerea gingiei și expunerea rădăcinilor, creând condiții favorabile pentru dezvoltarea cariilor radiculare:

Utilizarea incorectă a scobitorilor

Scobitorile, folosite pentru îndepărtarea resturilor de alimente dintre dinți, pot provoca leziuni ale gingiei dacă sunt utilizate excesiv sau agresiv. Acest lucru poate duce la deplasarea gingiei spre apexul rădăcinii, expunând-o și făcând-o vulnerabilă la atacul bacterian.

Periajul dentar incorect

Periajul agresiv, efectuat cu mișcări orizontale și presiune excesivă, poate cauza retracția gingivală. Studiile arată că persoanele dreptace tind să aplice o presiune mai mare pe partea stângă a cavității bucale, ceea ce poate duce la abraziunea dinților, retragerea gingiei și expunerea rădăcinilor în această zonă.

Interpunerea de obiecte străine

Obiecte precum creioane, suvite de păr sau alte instrumente introduse între dinți pot duce la deformarea arcadelor dentare și la retracția gingivală pe termen lung.

Înaintarea în vârstă

Procesul natural de îmbătrânire este însoțit de resorbția osoasă și retragerea gingivală. Aceste modificări se produc lent, dar duc la expunerea treptată a rădăcinilor, făcându-le mai predispuse la carii.

Afecțiuni parodontale

Bolile parodontale, cum ar fi gingivita și parodontita, cauzează distrugerea țesuturilor de susținere ale dinților, inclusiv a osului alveolar și a gingiei. Acest lucru duce la expunerea rădăcinilor și crește riscul de carii radiculare.

Tratamentul cariilor radiculare

Tratamentul cariilor de la nivelul rădăcinilor variază în funcție de stadiul de evoluție al afecțiunii. Opțiunile terapeutice includ:

Fluorizarea

În cazul rădăcinilor expuse și demineralizate, dar fără cavitații carioase, fluorizarea este o metodă eficientă pentru întărirea structurilor dentare și prevenirea progresiei cariilor. Fluorul ajută la remineralizarea cementului radicular și reduce sensibilitatea dentară.

Îndepărtarea țesutului carios

Dacă rădăcina prezintă cavitații carioase, este necesară îndepărtarea dentinei afectate și curățarea zonei pentru a opri progresia cariilor.

Restaurarea defectelor

După îndepărtarea țesutului carios, defectele pot fi restaurate cu materiale dentare speciale, cum ar fi compozitele sau cementurile de sticlă-ionomer, care oferă rezistență și protecție pe termen lung.

Igienă orală riguroasă

Menținerea unei igiene orale corespunzătoare este esențială pentru prevenirea recidivelor. Acest lucru include periajul corect, utilizarea aței dentare și a soluțiilor de clătire cu fluor.

Tratamentul afecțiunilor parodontale

În cazul persoanelor cu probleme parodontale, este esențial să se abordeze și aceste afecțiuni pentru a preveni expunerea suplimentară a rădăcinilor și apariția cariilor radiculare.

Concluzie

Cariile radiculare reprezintă o problemă de sănătate orală care afectează în special persoanele în vârstă și cele cu afecțiuni parodontale.
Expunerea rădăcinilor, combinată cu mineralizarea redusă a cementului radicular, creează condiții favorabile pentru dezvoltarea rapidă a cariilor. Prin adoptarea unor practici corecte de igienă orală și tratarea promptă a afecțiunilor parodontale, riscul de apariție a cariilor radiculare poate fi semnificativ redus.
În plus, intervențiile terapeutice moderne, cum ar fi fluorizarea și restaurarea cu materiale avansate, oferă soluții eficiente pentru gestionarea acestei afecțiuni.