Tulburările masticaţiei, cunoscute sub denumirea medicală de disfuncţii temporomandibulare, reprezintă o categorie de afecţiuni care afectează articulaţia temporomandibulară (ATM) şi muşchii implicaţi în procesul de masticaţie. Aceste tulburări pot cauza dureri de cap, dureri faciale, dureri în gât, dureri de urechi, dificultăţi în deschiderea gurii, blocaje ale mandibulei, zgomote articulare şi dificultăţi în masticaţie sau vorbire.
Cauze
Cauzele tulburărilor masticaţiei pot fi multiple şi complexe, dar cele mai frecvente sunt:
Trauma: un traumatism la nivelul capului sau gâtului, cum ar fi un accident de maşină sau un sport de contact, poate duce la leziuni ale articulaţiei temporomandibulare şi la apariţia tulburărilor masticaţiei.
Stresul: stresul cronic poate afecta muşchii implicaţi în masticaţie şi poate duce la tensiune şi durere în zona articulaţiei temporomandibulare.
Probleme dentare: afecţiuni dentare precum cariile, protezele dentare neajustate sau absenţa unor dinţi pot cauza probleme la nivelul masticaţiei.
Dezechilibru muscular: o asimetrie în puterea sau activitatea muşchilor implicaţi în masticaţie poate duce la o sobre-utilizare a unei părţi a articulaţiei temporomandibulare şi la apariţia tulburărilor masticaţiei.
Obiceiuri nesănătoase: obiceiuri precum mestecatul gumei, mestecatul unghiilor sau suptul degetului pot contribui la apariţia tulburărilor masticaţiei.
Tratament
Tratamentul tulburărilor masticaţiei variază în funcţie de cauze şi de gravitatea simptomelor.
Unele metode de tratament pot include terapia fizică, terapia ocupaţională, medicamentele anti-inflamatoare, terapia comportamentală sau, în cazuri severe, chirurgia.
Este important să se consulte un medic dentist sau un medic specializat în disfuncții temporomandibulare pentru a determina cauzele exacte și pentru a se stabili un plan de tratament adecvat.
Terapia fizică poate include exerciții pentru mușchii implicați în masticație, care pot ajuta la îmbunătățirea forței și flexibilității acestora.
Terapia ocupațională poate include instrucțiuni privind modul de mestecare și poziția mandibulei, precum și schimbarea obiceiurilor nesănătoase menționate anterior.
Medicamentele anti-inflamatoare pot fi utilizate pentru a reduce durerea și inflamația asociată cu tulburările masticației.
Terapia comportamentală poate include tehnici de relaxare și gestionare a stresului, care pot ajuta la reducerea tensiunii musculare și a durerii.
În cazurile severe, chirurgia poate fi necesară pentru a corecta problemele structurale sau pentru a îndepărta țesuturile inflamate sau hipertrofice.
Medicul va prezenta opțiunile de tratament disponibile și stabilește care este cea mai bună opțiune pentru situația fiecărui pacient, în parte.
În general, tratarea tulburărilor masticației poate fi o provocare, dar cu un plan de tratament adecvat, simptomele pot fi gestionate și, în unele cazuri, chiar eliminate.
Este important să se acorde atenție simptomelor și să se solicite ajutor medical cât mai curând posibil pentru a evita agravarea afecțiunii și pentru a maximiza șansele de recuperare.
Masticaţia reprezintă un proces complex pe care pacientul îl declanşează voluntar, în momentul în care introduce alimente în cavitatea bucală.
Acest act constă din mişcări ritmice ale mandibulei menite să taie, zdrobească şi să tritureze alimentele între arcadele dentare.
Ca prim pas în procesul digestiei alimentare, masticaţia trebuie efectuată complet şi corect, pentru a facilita celelalte etape.
Există mai mulţi factori care pot perturba acest proces al masticaţiei şi aceştia sunt:
Prehensiunea limitată a alimentelor
În momentul în care deschiderea gurii se realizează incomplet, cel mai adesea datorită unor traumatisme sau inflamaţii musculare sau articulare, alimentele nu ajung la nivelul arcadelor şi ceilalţi timpi masticatori nu se vor putea desfăşura corect.
De asemenea, în artroze, abcese, tumori sau unele malformaţii congenitale, deschiderea amplă a gurii este imposibilă. Tratarea cauzei sau intervenţia chirurgicală pentru corectarea anomaliilor sunt soluţiile în acest caz.
Scăderea forţei actului masticator
Când parodonţiul, dinţii şi mucoasele nu mai pot participa la masticaţie la capacitatea lor maximă, scade şi forţa menită să tritureze alimentele.
Astfel vor fi înghiţite bucăţi din alimente incomplet masticate, îngreunând procesele următoare de digestie.
Anomaliile de poziţie, pierederea sau infecţiile dinţilor, precum şi leziunile parodontale şi ale mucoaselor scad drastic eficienţa masticatorie
Scurtarea duratei masticaţiei
În cazul unor ulceraţii, leziuni sau infecţii care produc durere în timpul actului macticator, pacientul are tendinţa normală de a evita să mai efectueze masticaţiile ample. Mişcările mandibulei vor fi superficiale iar durata procesului una scurtată.
Leziuni ale nervilor
Împulsurile trimise de către receptorii din cavitatea bucală prin nervii trigemen, facial şi glosofaringian stimulează musculatura limbii, a obrajilor şi a buzelor. Paralizia acestor nervi sau a centrului deglutiţiei scad eficienţa masticatorie.
Lipsa coordonării motorii din psihopatii, nevroze sau isterii duc la un act masticator incomplet sau inexistent.
Starea desănătate precară a dinţilor
Suprafeţele ocluzale afectate nu mai pot produce triturarea eficientă a alimentelor. Lipsa unităţilor dentare duce la contactul alimentelor cu fibromucoasa gingivală, astfel existând riscul de producere a rănilor.
Obturații coronare adaptate necorespunzător
Obturaţiile care nu respectă conturul dentar pot să limiteze mişcările fiziologice ale mandibulei şi produc iritarea parodonţiunlui, cu rol în menţinerea dinţilor în alveolă.
Odată parodonţiul afectat, se produc resorbţia osoasă şi retracţia gingivală, cu consecinţe nefaste asupra menţinerii dinţilor pe arcade.
Tratamente ortodontice incorecte
Tratamentele ortodontice ce urmăresc doar redarea aspectului estetic şi nu corectarea malpoziţiilor duc la rapoarte ocluzale deficitare.
Fracturi
Fracturile oaselor mandibulare în care avem deplasarea fragmentelor duc la modificări în actul masticator.
Deplasări aleunităţilor dentare
Spre exemplu în parodontopatii, lipsa dinţilor vecini sau procesele infamatorii distrug armonia ocluzală şi produc interferenţe ce împiedică desfăşurarea actului masticator corect.
Perturbarea funcţiilor aparatului masticator va genera dereglări importante ale digestiei ce constau în tulburări de secreţiei de enzime gastrice, tulburări în deplasarea bolului alimentar către structurile inferioare ale aparatului digestiv, tulburări hepatice sau ale bilei.
Toate aceste dereglări duc la malnutriţie severă, fiindcă pacientul refuză să consume alimente mai solide datorită imposibilităţii cavităţii orale de a efectua un act masticator complet şi eficient.
Medicul va prezenta opțiunile de tratament disponibile și stabilește care este cea mai bună opțiune pentru situația fiecărui pacient, în parte.
În general, tratarea tulburărilor masticației poate fi o provocare, dar cu un plan de tratament adecvat, simptomele pot fi gestionate și, în unele cazuri, chiar eliminate.
Este important să se acorde atenție simptomelor și să se solicite ajutor medical cât mai curând posibil pentru a evita agravarea afecțiunii și pentru a maximiza șansele de recuperare.
Tulburările masticaţiei, cunoscute sub denumirea medicală de disfuncţii temporomandibulare, reprezintă o categorie de afecţiuni care afectează articulaţia temporomandibulară (ATM) şi muşchii implicaţi în procesul de masticaţie. Aceste tulburări pot cauza dureri de cap, dureri faciale, dureri în gât, dureri de urechi, dificultăţi în deschiderea gurii, blocaje ale mandibulei, zgomote articulare şi dificultăţi în masticaţie sau vorbire.
