Anomalie dentara


Anomalie dentara

anomalie dentara

Acestea sunt deviatii in dezvoltarea normala a dintilor. Anomaliile pot fi de numar, de volum, de forma sau de structura.

Anomalie dentara de numar:
  • hipodontia,

  • agenezie dentara,

  • oligodontia,

  • anodontia si hiperdontia.

Anomalie dentara de volum:
  • microdontia,

  • macrodontia si anomalii ale radacinilor dentare.

Anomalie dentara de forma:
  • fuziunea dentara,

  • geminatia,

  • dens in dinte,

  • taurodontia si dilacerarea.

Anomalie dentara de structura (displazii dentare):
  • amelogeneza imperfecta,

  • dentinogeneza imperfecta,

  • odontodisplazia,

  • odontogeneza imperfecta,

  • hipoplazia de smalt,

  • hipoplazia dentinara,

  • hipomineralizarile de smalt,

  • fluoroza dentara si discromiile dentare.

Apariţia bolilor poate fi legată de multe ori de deficienţe în ordinea de înşiruire a genelor.

Inşiruirea de aminoacizi ce compun secvenţele de gene pot să sufere modificări care pot să fie benefice pentru dezvoltarea organismului dar şi alte mutaţii care dimpotrivă, produc prejudicii în echilibrul întregii activităţi.

Ereditatea este o proprietate individuală care asigură transmiterea caracterelor individuale sau de specie la urmaşi.

Există o similitudine biologică între genitori şi descendenţi. De aceea există multe caractere similare între persoanele ce provin din aceeaşi familie.

Aceste trăsături, fie că sunt fizice sau de comportament, se datorează variaţiilor din secvenţele de gene.

Genele au rolul de a stoca, a exprima şi de a trasmite informaţia genetică. Prin perpetuarea caracterelor se poate ajunge la similitudini în decursul mai multor generaţii.

Există copii care moştenesc gene chiar de la rude îndepărtate, de aceea nu există o regulă în modul în care genele se aşează.

Ordonarea acestora este în strânsă legătură cu fenomenele de migraţie şi mutaţie care apar constant în perioada de dezvoltare.

Există o relaţie strânsă între ereditate şi boală. Nu întotdeauna genele care se moştenesc sunt purtătoare de informaţia pe care ne-o dorim.

Adesea, acestea poartă şi anumite secvenţe care conferă pacientului o predispoziţie pentru anumite boli cu determinism genetic.

Dintre acestea, menţionăm boala parodontală, predispoziţia pentru incidenţa crescută de leziuni carioase, diabetul sau patologiile nervoase.

Există un număr mare de boli cu determinism genetic, se estimează peste 10000 ce sunt codiţionate genetic.

Acestea se pot manifesta încă de la naştere sau pot să apară pe parcurs, fiind influenţate şi de modul de viaţă pe care îl duce pacientul, de obiceiurile alimentare individuale şi de interesul acordat pentru sănătatea generală.

Diagnostic

Diagnosticul şi îngrijirea pacienţilor şi familiilor afectate de bolile cu determinism genetic cuprinde o serie acţiuni:

  • Sfatul genetic – cei care urmează să fie părinţi pot, prin teste invazive şi uneori riscante să afle determinismul genetic al copilului, pentru a şti patologiile la care va prezenta predispoziţie
  • Diagnostic prenatal – prin examenul ecografic se pot depista precoce doar modificările doar modificările fizice, anomaliile morfologice pe care le prezintă fătul, ca exprimare a unor malformaţii
  • Diagnosticul neonatal – imediat după naştere exista metode de screening care pot să depisteze defectele de dezvoltare ale fătului.

Bolile genetice sunt determinate prenatal. Acestea nu pot să fie preîntâmpinate chiar dacă se ştie despre evoluţie din timp.

Cel mai adesea, acestea sunt boli familiale. De cele mai multe ori, familia poate să coreleze patologiile generale cu ale altor membri.

Hipertensiunea arterială, diabetul sau boala parodotnală sunt puţine dintre exemplele de boli care au determinism genetic.

Nu este o regulă ca nou-născutul să dezvolte una dintre aceste boli dar există totuşi o probabilitate mare.

Stiind însă riscul, pacienţii pot să întârzie sau chiar să prevină apariţia patologiei prin respectarea unor reguli de alimentaţie şi de conduită generală.

Bolile cu determinsim genetic acoperă toate specialităţile medicale, constituie o problemă majoră de sănătate publică iar genele responsabile de apariţia patologiilor îşi exprimă potenţialul tot mai devreme.

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *