Modificările odonto-parodontale la pacientul vârstnic


image_pdfimage_print
Modificările odonto-parodontale la pacientul vârstnic

Dinții sunt structuri ale organismului ce prezintă multiple funcții şi sunt angrenate în menținerea echilibrului şi sănătății.

Ca orice alt organ, unitățile dentare se deteriorează şi ele pe măsura trecerii timpului.

La această uzură contribuie genetica, grosimea stratului de smalț rămasă, alimentele pe care le consumă pacientul dar şi tipul de masticație.

Pacientul poate sa tritureze alimentele în următoarele moduri:

  • Masticația verticală, ce presupune mişcări ample, verticale şi care întrețin relieful accentuat şi abrupt de la nivelul suprafețelor ocluzale
  • Masticația orizontală – sunt pacienții din tipul frecător, ce posedă o masticație orizontală. Aceşti pacienți produc miscări laterale, de frecare a unităților dentare între ele, cu risc crescut de apariție a uzurilor.
  • Masticația combinată, verticală şi orizontală, prezintă atât mişcări de lateralitate, cât şi verticale.

Dinții pacienților vârstnici pot să fie uzați fiziologic, în corelație cu vârsta pacientului sau pot să prezinte distrucții mult mai mari decât normalul pentru acest segment.

Aspecte specifice ale dintilor sanatoşi ai vartsnicului:

coroanele dentare uzate – datorită masticației, fonației si deglutiției, dinții se uzează. Alimentele dure, ce conțin folați sau silicați, contribuie de asemenea la accelerarea acestui process. Uzura dentară poate să fie de mai multe tipuri precum eroziunea, care este caracteristică contactului cu substante chimice şi abfracțiile, ce sunt rezultatul traumelor ocluzale.

culoarea dinților mai inchisa (gri maronie) – această culoare se instalează prin pierderea grosimii stratului de smalț. Astfel, dentina subiacentă, de culoare mai închisă, transpare conferindu-i dintelui o culoare gălbuie.

modificări de aliniere dentară consecutive pierderii mai multor dinți – la pacienții de vârsta a treia sunt caracteristice edentațiile. Fie că lipsesc mai multe unități dentare sau doar una, dinții ce mărginesc spațiile libere vor suferi modificări, în sensul migrării spre breşele edentate.

Aspectul dintilor la pacienți în vârstă:
  • Smalțul are un aspect neted şi îşi pierde luciul – în mod normal, la persoanele tinere, smalțul are o grosime apreciabilă iar prismele de hidroxiapatită din care este alcătuit au o dispunere variată, ce îi conferă acestuia aspectul lucios. Pe măsura îmbătrânirii însă, smalțul suferă un proces fiziologic de uzură în urma căruia suprafețele devin netede.
  • Papila interdentară se retrage – spațiile dintre dinți, la persoanele tinere, sunt ocupate de către papila dentară. Pe măsura îmbătrânirii papilele dentare se retrag, odată cu restul gingiei iar între dinți rămân spații libere, inestetice, care pot să fie factori de risc pentru aparitia cariilor în cazul unei igiene precare.
  • Contactele dentare –dinții prezintă contacte între ei, cu rol în dispersarea uniformă a forțelor masticatorii. La tineri, contactele sunt punctiforme, pe când la bătrâni, aceste puncte se transformă în suprafețe, cu scurtarea arcadelor.

La nivelul pulpei dentare există o apoziție continuă de dentină secundară, ceea ce duce la micşorarea dimensiunii camerei pulpare.

Astfel, în caz de agresiuni, dintele va avea o sensibilitate redusă, de aceea leziunile carioase se pot dezvolta mai spre profunzime fără ca pacientul să simtă durerea.

De aceea, este important ca pacientul să se prezinte la controale stomatologice odată la şase luni, pentru a putea fi depistate leziunile carioase din timp şi pentru a se asigura menținerea dintilor pe arcade cât mai mult timp posibil.