Limitarea deschiderii gurii


Limitarea deschiderii gurii 

Urgenţele stomatologice reprezintă un grup de afecţiuni variate care îndrumă pacientul spre cabinetul de medicină dentară, în cel mai scurt timp.

Afectarea pe care aceste urgenţe le presupune poate să fie de ordin estetic sau funcţional.

De cele mai multe ori însă, durerea este principalul motiv pentru care pacienţii se prezintă la medic.

Aceasta poate să fie violentă, de intensitate crescută şi poate să apară brusc în urma unor traumatisme sau acutizarea unor procese infecţioase cantonate la nivelul pulpei dentare.

O situaţie nu foarte frecventă care îndrumă pacientul spre cabinetul de medicină dentară este reprezentată de limitarea deschiderii gurii.

Aceasta are cauze variate de producere şi împiedică efectuarea mişcărilor şi a actelor funcţionale.

Cauze

Patologii ale articulaţiei temporo-mandibulare. Articulaţia temporo-mandibulară reprezintă componenta esenţială responsabilă de mişcările mandibulei.

Fie că este vorba de mişcările din timpul vorbirii, a masticaţiei sau a deglutiţiei, mandibula este coordonată prin sistemul complex alcătuit de această articulaţie.

Regăsită anterior de ureche şi palpabilă la nivelul tegumentului, fiind aproape de suprafaţa externă, articulaţia temporo-mandibulară poate să fie adesea sediul unor traumatisme sau a unor supuraţii.

Acestea se pot produce accidental dar cu frecvenţă crescută se regăsesc şi în urma unor tratamente chirurgicale incorect efectuate la acest nivel.

Patologii musculare.  Muşchii ridicători ai mandibulei sunt maseter, temporal şi pterigoidian intern.

Aceştia au o dispunere bine determinată la nivelul masivului facial, inserţiile lor fiind hotărâtoare pentru tipul de mişcare ce se produce.

In momentul în care muşchii ridicători se relaxează, are lor deschiderea gurii. Dacă muşchii ridicători cresc în volum datorită unei inflamaţii, relaxarea lor nu se mai poate produce iar muşchii coborâtori nu deţin forţa necesară de a duce la capat deschiderea completă a cavităţii orale.

Astfel, apare limitarea deschiderii gurii, direct proporţională cu gradul de inflamaţie musculară. Limitarea deschiderii cavităţii orale de cauză musculară este cunoscută şi sub numele de trismus.

Infecţii ale molarilor inferiori. În special în cazul molarilor de minte incluşi, există situaţia în care ţesuturile din jur se pot inflama, dacă agenţii microbieni găsesc o poartă de intrare prin gingie sau osul alveolar.

De asemenea, când molarii de minte se află în timpul erupţiei dar rămâne totuşi o bucată de ginie ce ii acoperă, între aceasta şi dinte poate să existe o colecţie purulentă.

Ca manifestări ale proceselor supurative ale molarilor de minte inferiori avem limitarea deschiderii gurii prin tumefacţia ce înconjoară regiunea mandibulară posterioară, durere pulsatilă şi apariţia unei picături de puroi la presiunea capuşonului de gingie.

Luxaţia articulaţiei temporo-mandibulare. Aceasta poate să apară când pacientul menţine gura deschisă prea mult timp (de exemplu în timpul tratamentelor stomatologice) sau accidental. In acest caz nu numai că deschiderea gurii este limitată dar nici închiderea acesteia nu poate să se realizeze.

Tratament

Tratamentul limitării deschiderii de cavitate orală se adaptează situaţiei care a provocat-o.

Se poate începe prin stimularea manuală a deschiderii maxime a gurii, la administrarea de antiinflamatoare sau manopere chirurgicale. Intotdeauna însă trebuie să se elimine cauza care a dus a apariţia limitării deschiderii gurii.