Sisteme de izolare a cavității orale. Diga dentara


Sisteme de izolare a cavității orale. Diga dentară

Mediul oral este unul caracterizat de prezența salivei, element ce interferează adesea cu manoperele stomatologice.

Prin încărcarea bacteriană crescută a salivei, aceasta poate reprezenta adesea sursă de infecție, putând contamina atât practicianul cât și procedurile efectuate de către acesta, ducând la eșec terapeutic.

Compoziția salivei

 demntal dam 2-minPrincipalul fluid bucal este constituit din produșii de scereție ale principalelor glande salivare ale cavității orale, parotidă, mandibulară și submandibulară. Conține următoarele elemente:

  • apă: într-o proporție cuvârșitoare, saliva este compusă din apă, menintă să îmbibe bolul alimentar pentru a-i facilita alunecarea spre faringe, esofag și apoi digestia ce are loc la nivelul stomacului. Secreția de salivă este stimulată de prezența alimentelor în cavitatea bucală.

  • mucină: reprezintă elementul ce conferă salivei caracterul mucos, vâscos. Mucina facilitează pasajul alimentar prin căile digestive 

  • enzime: aceste enzime inițiază digestia înainte ca bolul alimentar să ajungă în stomac, sediul principal al digestiei. Prin fărmițarea bolul alimentar, se ușurează procesul continuat mai apoi de căre enzimele din stomac. 

  • proteine, glucide, lipide

După cum am menționat anterior, manoperele stomatologice sunt îngreunate de către prezența salivei. 

Saliva în manoperele odontale

In momentul obturării cavităților dentare, în etapa de aplicare a adezivilor ce vor cola compozitul dentar, este important să asigurăm un mediu complet uscat.

Saliva împiedică adeziunea materialelor pentru obturație iar aceasta duce la grăbirea apariției de carii recidive și secundare, marginale.

După ce adezivii au fost aplicați iar compozitul a reconstituit morfologia dentară, cu ajutorul lămpii de fotopolimerizare se va produce fixarea și indurarea acestuia.

Dacă în momentul aplicării, compozitul are o plasticitate crescută pentru a putea fi modelat în corelație cu particularitățile morfologice ale dinților, după fotopolimerizare acesta devine dur.

În starea plastică, evitarea contaminării cu salivă este esențială pentru a asigura succesul terapeutic. După fotopolimerizare, în condițiile respectării stricte a tuturor etapelor de preparare și obturare, saliva nu mai reprezintă o amenințare iar sistemele de protecție și absorbție pot fi îndepărtate. 

Saliva în endodonție

Tratamentul endodontice reprezintă excizia nervului afectat regăsit în camera pulpară. Leziunile carioase sau traumatice ce afectează structurile dentare profunde, respectiv camera pulpară impun înlăturarea nervului, iar cavitățile rămase în urma acestui proces vor fi obturate cu materiale speciale, menite să mențină etanșeitatea canalului radicular.

Infecția se poate propaga fie prin apex, pe cale retrogradă sau de la nivel coronar, în urma unor obturații cu închidere marginală deficitară.

Este foarte important de păstrat mediul bucal ferit de acțiunea salivei în momentul îndepărtării pulpei și a obturării canalare pentru a preveni contaminarea salivară ce duce la apariția de procese infecțioase în timp.

Obținerea etanșeității canalare este dezideratul stomatologiei endodontice.

Metode de prevenire a contaminării salivare

Se referă la totalitatea metodelor prin care pătrunderea salivei este împiedicată la nivelul locului unde se desfășoară manoperele dentare.

Se poate realiza prin mai multe metode.

Rulourile salivare au rolul de a absorbi saliva produsă de glade. Au o capacitate limitată de absorbție și necesită înlocuirea frecventă. Nu asigură o etanșeitate perfect. Diga dentară este cel mai bun izolator al cavității orale.  Este compusă din:

  • folie de digă: realizată din cauciuc, de aplică peste câmpul de lucru, fiind scoși prin aceasta doar dinții la nivelul cărora se lucrează. Celelalte unități dentare dar și mucoasele adiacente sunt protejate de instrumentele utilizate de către medicul stomatolog iar saliva nu are acces.

  • crampon: de obicei metalic, se aplică la nivelul unui sau mai multor dinți, ca suport de fixare al digăi.

  • clește perforator: creează orificii de fixare a digăi la nivelul unităților dentare

  • cadru de digă: se aplică înafara cavității bucale și are rol de la fixa folia de digă astfel încât accesul medicului stomatolog nu este împiedicat de prezența acesteia.

Sistemul de digă creează o barieră mecanică între câmpul de lucru și salivă, factor ce poate împiedica succesul terapeutic.

Chiar dacă la început pacientul se poate simți inconfortabil datorită aplicării digăi, acesta trebuie să înțeleagă că beneficiile sunt superioare oricărui alt sistem de izolare.