Obiceiuri vicioase ale copilului ce produc parafuncţii
Orice obicei vicios apărut în copilărie şi necorectat duce la parafuncţii care vor afecta dezvoltarea armonioasă a arcadelor.
Un gest considerat normal în copilărie poate produce dezechilibre serioase dacă se prelungeşte după o anumită vârstă sau dacă prezintă o intensitate nefirească.
Obiceiurile vicioase ale copiilor pot avea consecinte negative asupra dezvoltarii lor fizice si mentale. Unele dintre cele mai comune obiceiuri vicioase care pot produce parafuncții sunt:
Suptul degetului – aceasta obicei poate duce la probleme dentare, cum ar fi malpozitia dintilor sau chiar pierderea dintilor.
Ronțăitul unghiilor – aceasta obicei poate duce la probleme ale pielii cum ar fi infectii sau chiar sa afecteze structura unghiilor.
Mușcatul obrajilor sau buzelor – aceasta obicei poate duce la probleme ale pielii cum ar fi iritatii sau chiar sangerari.
Frecarea nasului sau a urechilor – aceasta obicei poate duce la infectii ale urechilor sau ale nasului.
Mestecatul pensulelor sau creioanelor – aceasta obicei poate duce la probleme dentare si poate fi periculoasa din cauza posibilitatii ingestiei fragmentelor de obiecte.
Unele obiceiuri vicioase pot, de asemenea, avea efecte negative asupra dezvoltarii limbajului si a comunicarii copilului, precum sugerea degetului sau rontaitul unghiilor in timp ce vorbesc.
Este important ca parintii si educatorii sa ia in considerare aceste obiceiuri vicioase si sa le abordeze in mod adecvat pentru a preveni aparitia parafuncțiilor. Acestea pot include metode precum recompensele pentru comportamentul dorit si corectarea comportamentului nepotrivit.
Este, de asemenea, important sa se lucreze cu un medic sau un dentist pentru a se asigura ca sunt luate masurile necesare pentru a preveni orice probleme de sanatate.el mai important aspect în cazul acestor obiceiuri este prevenţia.
Medicul stomatolog sau asistenta de profilaxie, familia dar şi personalul didactic din grădiniţe au rolul de a îndruma copilul în vederea menţinerii unei igiene bune şi eliminării obiceiurilor vicioase.
Suptul degetului
Este considerată normală până la vârsta de 3 ani: apare încă din fragedă copilărie şi în primii ani de viată nu este nociv. De cele mai multe ori, acest obicei dispare singur.
Dacă suptul degetului persistă până la 7 ani sau chiar mai târziu, atunci copilul prezintă reale probleme de anxietate şi este nevoie de mijloace educative precum dialogul, lauda, recompensa, pentru a-l determina să renunţe.
Se poate recurge şi la unele artificii de genul aplicării unui plasture pentru a-i aminti copilului că degetul trebuie să stea în afara gurii.
In cazurile complicate, atunci când nu putem stabili nicio cale de dialog cu micul pacient, se impune utilizarea mijloacelor restrictive de tipul mănuşilor, cotierelor sau a aparatelor ortodontice, prevăzute cu un scut vestibular ce jenează în momentul introducerii degetului în gură.
Se recomandă controlul regulat la medicul stomatolog iar în jurul vârstei de 7 ani trebuie efectuată o evaluare globală a arcadelor pentru a putea începe un tratament premergător terapiei ortodontice în caz de dizarmonii ocluzale.
Respiraţia orală
Respiraţia considerată normală este cea nazală
În unele situaţii anatomice de tipul deviaţiilor de sept copilul respiră încă de la început pe gură, fiindu-i obstruat pasajul aerian nazal.
În alte situaţii, în caz de răceli prelungite, atunci când avem congestia şi încărcarea mucoaselor nazale, copilul va practica o respiraţie orală, pe gură, datorită nasului infundat.
Acest obicei menţinut mult timp produce dezechilibre atât la nivel global arcadic cât şi la unităţile dentare.
Consecinţe ale respiraţiei orale:
Risc crescut carios: menţinerea întredeschisă a gurii duce la uscăciune, mai ales a grupului dentar frontal superior. Din această cauză, autocurăţirea asigurată de salivă nu se realizează în parametri optimi, astfel avem risc crescut carios la acest nivel.
Uscăciunea mucoaselor: tot datorită contactului cavităţii orale cu exteriorul, aerul va produce uscarea mucoaselor, care vor fi predispuse la apariţia de leziuni.
Deglutiţia atipică
În mod normal, în momentul deglutiţiei, limba se poziţionează pe suprafaţa orală, internă, a incisivilor superiori şi la nivelul boltei palatine (cerului gurii). Atipic, limba va fi interpusă la nivel arcadic, obicei păstrat încă din perioada de sugar.
Datorită imaturităţii procesului deglutiţiei, apar dizarmonii în ceea ce priveşte alinierea dinţilor dar şi tulburări ale masticaţiei şi fonaţiei.
Controalele regulate, mai ales în timpul dezvoltării maxilalelor, pot depista din timp obiceiurile vicioase şi efectele acestora, permiţând intervenţia imediată şi eficientă.
Se începe cu educarea copilului, încercarea de a-l determina să renunţe singur la obiceiurile care îi fac rău, prin dialog şi recompense.
În cazul în care parafuncţiile sunt grave sau comunicarea cu copilul este ineficientă, se recurge la terapia prin aparate ortodontice.
În concluzie, obiceiurile vicioase ale copiilor pot avea consecinte negative asupra dezvoltarii lor fizice si mentale, incluzand probleme ale dintilor, pielii, limbajului si comunicarii. Este important ca parintii si educatorii sa fie constienti de aceste obiceiuri si sa ia masurile necesare pentru a preveni aparitia parafuncțiilor.
Orice obicei vicios apărut în copilărie şi necorectat duce la parafuncţii care vor afecta dezvoltarea armonioasă a arcadelor.
