Obiceiuri vicioase ale copilului


Obiceiuri vicioase ale copilului ce produc parafuncţii

copil suge degetulOrice obicei vicios apărut în copilărie şi necorectat duce la parafuncţii care vor afecta dezvoltarea armonioasă a arcadelor.

Un gest considerat normal în copilărie poate produce dezechilibre serioase dacă se prelungeşte după o anumită vârstă sau dacă prezintă o intensitate nefirească.

Cel mai important aspect în cazul acestor obiceiuri este prevenţia.

Medicul stomatolog sau asistenta de profilaxie, familia dar şi personalul didactic din grădiniţe au rolul de a îndruma copilul în vederea menţinerii unei igiene bune şi eliminării obiceiurilor vicioase.

Suptul degetului
  • Este considerată normală până la vârsta de 3 ani: apare încă din fragedă copilărie şi în primii ani de viată nu este nociv. De cele mai multe ori, acest obicei dispare singur.
  • Dacă suptul degetului persistă până la 7 ani sau chiar mai târziu, atunci copilul prezintă reale probleme de anxietate şi este nevoie de mijloace educative precum dialogul, lauda, recompensa, pentru a-l determina să renunţe.
    Se poate recurge şi la unele artificii de genul aplicării unui plasture pentru a-i aminti copilului că degetul trebuie să stea în afara gurii.
    In cazurile complicate, atunci c
    ând nu putem stabili nicio cale de dialog cu micul pacient, se impune utilizarea mijloacelor restrictive de tipul mănuşilor, cotierelor sau a aparatelor ortodontice, prevăzute cu un scut vestibular ce jenează în momentul introducerii degetului în gură.

Se recomandă controlul regulat la medicul stomatolog iar în jurul vârstei de 7 ani trebuie efectuată o evaluare globală a arcadelor pentru a putea începe un tratament premergător terapiei ortodontice în caz de dizarmonii ocluzale.

Respiraţia orală

Respiraţia considerată normală este cea nazală.

In unele situaţii anatomice de tipul deviaţiilor de sept copilul respiră încă de la început pe gură, fiindu-i obstruat pasajul aerian nazal.

In alte situaţii, în caz de răceli prelungite, atunci când avem congestia şi încărcarea mucoaselor nazale, copilul va practica o respiraţie orală, pe gură, datorită nasului infundat.

Acest obicei menţinut mult timp produce dezechilibre atât la nivel global arcadic cât şi la unităţile dentare.

Consecinţe ale respiraţiei orale :
  • Risc crescut carios : menţinerea întredeschisă a gurii duce la uscăciune, mai ales a grupului dentar frontal superior. Din această cauză, autocurăţirea asigurată de salivă nu se realizează în parametri optimi, astfel avem risc crescut carios la acest nivel.
  • Uscăciunea mucoaselor : tot datorită contactului cavităţii orale cu exteriorul, aerul va produce uscarea mucoaselor, care vor fi predispuse la apariţia de leziuni.
Deglutiţia atipică

In mod normal, în momentul deglutiţiei, limba se poziţionează pe suprafaţa orală, internă, a incisivilor superiori şi la nivelul boltei palatine (cerului gurii). Atipic, limba va fi interpusă la nivel arcadic, obicei păstrat încă din perioada de sugar.

Datorită imaturităţii procesului deglutiţiei, apar dizarmonii în ceea ce priveşte alinierea dinţilor dar şi tulburări ale masticaţiei şi fonaţiei.

Controalele regulate, mai ales în timpul dezvoltării maxilalelor, pot depista din timp obiceiurile vicioase şi efectele acestora, permiţând intervenţia imediată şi eficientă.

Se începe cu educarea copilului, încercarea de a-l determina să renunţe singur la obiceiurile care îi fac rău, prin dialog şi recompense.

In cazul în care parafuncţiile sunt grave sau comunicarea cu copilul este ineficientă, se recurge la terapia prin aparate ortodontice.