Odată cu erupţia în cavitatea orală, dinţii sunt expuşi factorilor locali, printre care microorganismelor locale care sunt responsabile de apariţia cariilor.
In special în cazul dinţilor permanenţi recent erupţi, relieful acestora este pronunţat, astfel că igienizarea se desfăşoară îngreunat, periuţa nu ajunge în toate şanţurile şi fosetele, cu posibilitatea ca resturi alimentare să rămână, mai ales, la nivelul dinţilor laterali, pe suprafeţele ocluzale.
Odată ce alimentele rămân la nivelul zonelor mai sus menţionate, începe procesul de fermentaţie, bacteriile descompunându-se în acizi care vor declanşa demineralizarea suprafeţelor de smalţ.
In faza incipientă de carie dentară, suprafaţa afectată devine mai albă, datorită procesului de demineralizare generat de acizi.
In această fază, tratamentul constă în mineralizarea suprafeţelor afectate.
In momentul în care caria progresează şi ajungă să producă cavităţi sau să altereze suprafaţa ţesuturilor dure, ce devin moi, infectate, tratamentul ce se impune este de eliminare a întregului ţesut alterat şi umplerea cavităţii rămase cu material de obturaţie fizionomic.
Dacă distrucţia este importantă iar dintele nu poate fi restaurat prin obturare, se impune realizarea de lucrări protetice, în colaborare cu laboratorul de tehnică dentară.
Sigilarea este un tratament efectuat în cabinetele stomatologice ce presupune curăţarea suprafeţelor ocluzale ale dinţilor laterali şi aplicarea de material fluid, menit să atenueze relieful accentuat şi cu scop în prevenirea apariţiei cariilor.
Este important de ştiut că sigilările nu se pot efectua pe dinţi cariaţi sau pe dinţi care au deja obturaţii sau alte tipuri de lucrări. Sigilarea se poate realiza şi în cazul adulţilor, însă dinţii trebuie să fie integri, fără alte intervenţii. Cel mai bine este ca sigilarea să se efectueze în decursul primului an de la eupţia dintelui pe arcadă, cât mai precoce, astfel riscul de dezvoltare a proceselor carioase scade considerabil.
Sigilările reprezintă o soluţie simplă, accesibilă, ieftină, rapidă pentru a preveni apariţia cariilor.
Etapele în vederea realizării sigilărilor dentare sunt :
Consultaţie iniţială – se inspectează cu atenţie dinţii şi se evaluează care dintre aceştia pot urma tratamentul de sigilare. Dinţii care prezintă debut de procese carioase sau orice altă distrucţie coronară nu pot să fie supuşi sigilării, pentru că există riscul de evoluţie a cariei sub materialul de obturaţie aplicat.
Dinţii ce vor fi sigilaţi vor fi periaţi cu o pastă de dinţi abrazivă, pentru a pregăti suprafaţa în vederea aplicării materialului fluid.
Se vor condiţiona suprafeţele cu acid ortofosforic pentru a crea condiţii de retenţie a materialului sigilant.
Următoarea etapă constă în aplicarea materialului fluid de sigilare în zonele profunde ale suprafeţelor ocluzale, extinderea acestuia spre şanţuri şi fosete şi fotopolimerizarea cu lampa UV.
Metoda este una noninvazivă iar durata de viaţă a acestora depinde în mare măsură de obiceiurile alimentare a pacientului. Sigilările se realizează în general la nivelul molarilor şi premolarilor, care datorită suprafetelor ocluzal, sunt predispuşi la apariţia cariilor.
In urma sigilării, igiena trebuie menţinută corespunător, cu periaj minuţios, la nivelul tuturor suprafeţelor dentare, de cel puţin două ori pe zi, fără a se neglija nici metodele secundare de igienizare, ață dentara, irigatorul bucal, periajul lingual.
Odată cu erupţia în cavitatea orală, dinţii sunt expuşi factorilor locali, printre care microorganismelor locale care sunt responsabile de apariţia cariilor. 
