Sinusurile sunt cavităţi pline cu aer ale craniului, dezvoltate în perioada de creştere a organismului şi a căror roluri sunt de a menţine constantă şi optimă presiunea la nivelul craniului, de a purifica aerul care circulă prin fosele nazale şi de a amortiza orice şoc recepţionat de etajul mijloci al feţei. Acstea sunt în număr de 4 perechi, situate astfel:
Sinusurile frontale
Sinusurile etmoidale şi sfenoidale – sunt câte două perechi, localizate în profunzimea craniului, între orbită şi nas
Sinusurile maxilare – o pereche de sinusuri situate de o parte şi alta a foselor nazale care frecvent pot să se inflameze datorită afecţiunilor dentare sau în urma extracţiilor de dinţi superiori din regiunea laterală care au rădăcinile localizate în sinus.
Sinuzita este o boală relativ comună care se manifestă prin inflamaţia mucoasei ce tapetează aceste cavităţi ale craniului. Originea inflamaţiei poate să fie bacteriană, virală, fungică, alergică sau poate să fie o complicaţie a aunei afecţiuni sau extracţii dentare.
Sinuzita apare în momentul în care orificiul pe unde drenează lichidul din sinusuri este blocat, el rămânând şi stagnând în interiorul cavităţii. Mucusul se acumulează iar respiratul pe nas poate să devină îngreunat.
Cauze
Sinuzita cronică este prezenţa simptomelor şi stagnarea mucusului pentru o perioadă de cel puţin 3 luni şi poate să aibă următoarele cauze :
Polipii nazali – aceste formaţiuni frecvent descoperite în perioada copilăriei reprezintă ţesuturi hipertrofiate care ajung să blocheze pasajele nasale sau sinusurile. Sunt cel mai des operaţi în copilărie iar evoluţia este favorabilă.
Alergiile – unii alergeni precum praful pot să depăşească capacitatea sinusurilor de a purifica aerul inspirat şi ajung să blocheze calea de drenaj, rezultatul fiind sinuzita cronică.
Deviaţia de sept – statistic s-a constat că aproape toată populaţia planetei suferă de deviaţie de sept, gradul de afectare variind de la un individ la altul. Septul nazal reprezintă perete care separă cele două nări iar dacă acesta este puternic deviat, pe direcţia devierii poate să fie blocat orificiul de drenaj al sinusului maxilar.
Traumatismele la nivelul etajului mijlociu al feţei – prin obstrucţia mecanică generată de un fragment de os deplasat în urma unui traumatism, calea de drenaj sinusală poate să fie blocată, mucusul acumulându-se la nivelul sinusului afectat.
Infecţiile respiratorii – virozele sunt sezoniere şi apar în special în anotimpul rece. Acestea pot să blocheze calea naturală de drenaj şi să creeze condiţii propice dezvoltării microbiene intrasinusale.
Diagnosticul sinuzitei cronice se stabileşte pe baza examinării imagistice (radiografie panoramică sau CT), prin endoscopie (un tub flexibil cu o lumină cu fibră optică este inserat prin nas permiţând medicului să vizualizeze pe un ecran cavităţile nazale şi sinusurile), corelată cu manifestările clincie relatate de pacient sau observate de către medic.
Sinuzita cronică se tratează mai greu decât cea acută datorită modificărilor mucoasei produse în acest interval de timp de peste 3 luni. Scopul este de a reduce inflamaţia mucoasei şi de restabili căile de drenaj naturale.
Tratamentul este de primă intenţie medicamentos constând din decongestionante nazale şi antibiotice iar în cazul persistentei simptomatologiei se poate practica chirurgia endoscopică a sinusurilor.
Sinusurile sunt cavităţi pline cu aer ale craniului, dezvoltate în perioada de creştere a organismului şi a căror roluri sunt de a menţine constantă şi optimă presiunea la nivelul craniului, de a purifica aerul care circulă prin fosele nazale şi de a amortiza orice şoc recepţionat de etajul mijloci al feţei. Acstea sunt în număr de 4 perechi, situate astfel:
