Cavitatea orală este alcătuită din ţesuturi de consistenţe, forme şi implicit roluri diferite.
De aceea, patologiile care apar la acest nivel pot să îmbrace o multitudine de forme şi trebuie să fie bine diferenţiate de cele care prezintă risc de malignizare.
Fiecare pacient prezintă, la un moment dat, formaţiuni pe limbă, pe gingii, pe palat sau pe mucoasele orale, pe care le poate observa sau care, datorită dimensiunilor reduse, pot să treacă cu vederea. Alteori, pacientul le ignoră. Chiar dacă leziunile apărute sunt reduse ca întindere şi nu jenează în mişcările funcţionale, este important ca pacientul să se prezinte la medicul stomatolog, fiindcă, nu de puţine ori, formaţiunile tumorale mici pot să ascundă diagnostice cu prognostic grav.
Nu este o regulă ca orice formaţiune patologică întâlnită să fie o leziune malignă însă pacientul trebuie să fie precaut, să aibă grijă de sănătatea lui şi să fie preopcupat de menţinerea unei stări generale cât mai bune.
Există şi mici umflături care apar în mod normal, în special la nivelul limbii. Acestea sunt papilele, cu rol în receptarea gustului şi transmiterea acestuia mai departe, către centrii de integrare din creier. Papilele gustative se pot găsi pe spatele limbii, pe faţa sau în zona laterală, fiecare având un rol predefinit în receptarea unei anumite senzaţii gustative.
Limba este un organ sensibil, aceasta putând să recepţioneze foarte multe gusturi, texturi dar şi variaţii de temperaturi. Însă, fiind un organ cu o sensibilitate crescută, suferă adesea din cauza agresorilor prezenţi în mediul extern.
Dintre rolurile limbii, amintim:
Vorbire – ajută la pronunţia unor consoane şi modelează cantitatea de aer care se emite, pentru ca în final sunetele să fie clare.
Masticaţie – prin presarea alimentelor pe palatul dur, limba are rol în mărunţire şi astfel în prim etapă a procesului de digestie. De asemenea, limba ghidează alimentele către arcadele dentare, pentru a fi triturate.
Receptarea gustului – prin papilele prezente pe întreaga suprafaţă a limbii, senzaţiile gustative sunt transmise mai departe, către centrii nervoşi.
Formarea bolului alimentar – limba ajută la adunarea şi formarea bolului alimentar, după ce acesta a fost triturat de către dinţii posteriori.
Cauze
O formaţiune patologică care apare destul de des la nivelul limbii este fibromul lingual. Acesta are etiologie traumatică si poate să apară în următoarele situaţii:
Carii dentare – în urma proceselor carioase, dinţii pot să îşi piardă conturul lor natural şi să prezinte cuspizi şi pante ascuţite care să jeneze limba, ce duc în final la apariţia fibromului.
Lucrări protetice incorect adaptate – orice margine care nu se încadrează în conturul natural al arcadelor dentare după restaurare, duce la lezarea cronică a limbii sau a mucoaselor orale. Rezultatul, în final, este acelaşi, fibromul lingual.
Obiceiuri vicioase – muşcatul frecvent la marginilor limbii, ca parte al unui tic nervos sau al unui obicei vicios.
Fibromul lingual este rezultatul iritaţiei mecanice prelungite şi se excizează chirurgical.
Este o procedură simplă, de rutină care nu produce defecte estetice după. Insă, este obligatoriu ca după exciza fibromului să se înlăture şi cauza ce l-a produs, în caz contrar, acesta recidivând.
Cavitatea orală este alcătuită din ţesuturi de consistenţe, forme şi implicit roluri diferite.
