Localizate anterior de urechi, de o parte și de alta a feţei, articulațiile temporo-mandibulare, au rolul de a uni oasele mandibulare cu cele craniene. Sunt de asemenea implicate în realizarea mișcărilor de deschidere și închidere ale gurii, precum și cele de lateralitate.
Articulația temporo mandibulară este frecvent sediul unor dureri ce împiedică realizarea corectă și completă a mișcărilor funcționale. Reprezintă o componentă sensibilă a aparatului dento-maxilar, activitatea fiziologica fiindu-i perturbată cu ușurință, chiar și de către stimuli considerați minori.
Structura articulației temporo-mandibulare
Are o componență predominant osoasă dar conține și elemente vasculare, musculare, ligamentare si nervoase.
Discul articular
Este componenta principală a articulației temporo-mandibulare; anatomic separă osul mandibular de cel maxilar și se interpune acestor două componente în timpul mișcărilor gurii. Discul are o structură elastică capabilă să susțină și să absoarbă o cantitate mare de presiune generată în special în timpul masticației. Tot el este cel ce menține armonia în interiorul articulației temporo-mandibulare.
În cazul în care această coordonare dispare, apar disfuncțiile.
Simptome:
durerea: anterior de ureche, este de obicei acută, lancinantă, puternică și poate iradia la diferite niveluri ale feţei. Durerea se poate manifesta și sub formă de migrene.
sunete, zgomote percepute de către pacient sau de anturaj: se numesc cracmente și crepitații și în funcție de momentul în care apar în raport cu deschiderea și închiderea gurii, se poate depista la ce nivel discul articular are de suferit.
tensiune musculară: suprasolicitarea musculară și menținerea acestora în contracție timp îndelungat poate să producă patologia articulară. Aceasta se asociază cu limitarea deschiderii gurii, situație foarte inconfortabilă pentru pacient. Orice efort de a deschide gura mai larg va produce durere de intensitate crescută.
Cauze
Motivele pentru care articulatia temopro mandibulara are adesea de suferit sunt variate și de cele mai multe ori durerea apare ca un cumul al factorilor declanşatori.
parafuncții: bruxismul sau glisarea orizontală a dinților duce la pierderea reliefului incizal și oculzal si aceste modificări se transmit la discul articular a cărui activitate va fi afectată.
contracţia continuă a mușchilor ridicători, care poate fi reflexă sau cauzată de anumiți factori precum frigul, reprezintă cauze de patologii articulare.
traumatisme: accidentele prin lovituri directe și indirecte duc la deplasarea osoasă sau chiar la fractură, cu consecințe grave asupra transmiterii mișcărilor mandibulare.
afecțiuni generale și dentare: artrita, obturații coronare incorect adaptate, modificări de poziție dentară survenite unor extracții ce perturbă relațiile normale ocluzale, cu interesare articulară.
Tratamentul disfuncțiilor articulare
Majoritatea afecţiunilor remit după ce sunt îndepărtate cauzele menționate mai sus. Tratamentul cu antiinflamatoare este de asemenea util.
Tratamentele complexe se aplică în cazul în care sunt afectate ligamentele și cartilajele articulare sau avem deformări de contur în urma traumatismelor.
Prevenția este însă calea cea mai sigură de a păstra integritatea componentelor articulare.
Aceasta se poate realiza prin evitarea alimentelor dure, relaxarea musculară și prezentarea la cabinetul stomatologic unde medicul va putea identifica factorii ce pot perturba activitatea normală a articulației temporo-mandibulare.
Articulatia temporo mandibulara. Structură. Rol. Patologie
