Rezectia apicala. Indicații. Eficiența. Procedura


Rezectia apicala este intervenţia chirurgicală prin care se îndepărtează țesutul de granulație, chistul sau granulomul prezent în os la nivelul vârfului rădăcinii dentare.

 Indicații

Rezectia apicala este indicată atunci când există:

granulom dentar– dificultăţi anatomice ce impiedică curaţarea şi obturarea corectă a canalului radicular

– dificultăţi ce ţin de reabilitarea protetică a dinţilor afectaţi

– fracturi radiculare orizontale cu necroză apicală

– blocaje pe lungimea canalului radicular ce nu pot fi depaşite prin tratament endodontic

– greşeli de procedură în tratamentul endodontic

– leziuni mari periapicale ce nu se mai pot trata endodontic.

Eficiența

Rata de succes pentru rezectia apicala diferă în funcţie de cauza pentru care este realizată.

În cazul tratamentelor endodontice nereuşite, deseori retratamentul nu e realizabil sau nu se pot obține rezultate mai bune prin tratament clasic endodontic. În cazul în care cauzele eşecului nu pot fi depășite, abordarea chirurgicală este indispensabilă.

În anumite situații, în funcție de caracteristicile patologiei periapicale, se impune biopsia țesuturilor îndepărtate prin rezectia apicală pentru a face un diagnostic diferențial corect.

Dacă facem referire la dificultățile anatomice ce impiedică realizarea corectă a unui tratament endodontic, acestea pot fi:

  • calcifieri ale canalelor
  • curbări severe ale rădăcinilor
  • canale radiculare foarte strâmte
  • obiecte străine care obtureaza canalul radicular
    • fragmente ale acelor de canal
    • ciment
    • fragmente ale pivotilor metalici

Atunci când aceste caracteristici anatomice nu permit tratamentul corect, îndepărtarea porţiunii radiculare neinstrumentate şi sigilarea bontului restant reprezintă soluţia optimă.

Dinții cu restaurări protetice care prezintă infecții periapicale pot constitui o dificultate în cazul în care se încearcă retratamentul endodontic. Trepanarea coroanei protetice pentru realizarea accesului în canalul radicular poate slăbi stabilitatea coroanei protetice. În cazul dinţilor restauraţi cu pivoţi metalici, înlăturarea pivoţilor din canalul radicular, este o procedură cu grad ridicat de risc de fractură radiculară. În acest caz rezectia apicala a ţesutului infectat şi sigilarea bontului constituie singura soluţie conservativă.
Alternativa invaziva este reprezentată de extracția dentară, urmată de protezarea prin implant dentar sau punte dentara.

Canalele pot avea corpi straini restanţi precum ace de canal rupte, materiale restaurative, fragmente de pivoti fracturaţi. În aceste cazuri, corpii străini trebuie îndepărtaţi chirurgical împreună cu o porţiune de rădăcină.

Procedura

rezectia apicalaRezectia apicala poate fi realizată la toţi dinţii, însă indicaţia este ghidată de diferite variante anatomice ale radacinilor în relaţie cu suprafeţele osoase ale maxilarelor şi de raportul cu structurile anatomice din vecinătate.

Rezectia apicala se efectuează des în cabinetul stomatologic şi nu implică folosirea unui instrumentar chirurgical complex. Anestezia utilizată de obicei este cea loco-regională sau în unele situaţii (anxioşi, bolnavi dificili) se poate efectua anestezia generală.

Anestezia îndepărtează senzațiile de durere sau jenă, pacientul nu va resimți disconfort, va comunica cu medicul pe toată durata intervenției chirurgicale de rezectia apicala. Starea de după rezectia apicala este asemănătoare celei postextracționale.

Se efectuează o incizie mucoperiostală, se decolează mucoasa şi periostul şi apoi se descoperă tablia osoasă. Se realizează trepanarea osului şi se îndepartează osul afectat şi apexul dentar.

Canalul radicular este curăţat mecanic, spălat şi apoi obturat, efectuându-se o obturaţie calibrată vizibilă. Când permeabilizarea canalului nu se poate realiza, se aplică sigilant la nivelul bontului restant.

Sutura plagii se realizează cu fire neresorbabile ce vor fi îndepartate dupa 6-7 zile. Dupa intervenţie dintii vor fi feriţi o perioada evitand alimentele dure şi solicitarea masticatorie excesivă.

După rezectia apicala, apare de obicei edemul regional în primele 24-48 ore, retrăgându-se apoi. Dacă edemul persistă, se accentuează sau dacă apar dureri la cateva zile post-intervenţie, acestea evidenţiază apariţia complicaţiilor septice ce vor fi prevenite de stomatolog printr-o medicaţie adecvată.

Prezentare de caz:

Pacientul ne-a contactat in 15 octombrie 2015 prin intermediul site-ului.

Înainte:

granulom

După:

rezectie apicală dupa

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.