Impactul Refluxului Gastroesofagian asupra Sănătății Dentare: O Analiză Clinică și Recomandări Terapeutice

1. Despre ce vorbim în acest articol?
Refluxul gastroesofagian (RGE) reprezintă o afecțiune patologică caracterizată prin regurgitarea conținutului gastric în esofag și cavitatea orală. Această trecere repetată a acizilor gastrici are implicații severe asupra sănătății dentare, ducând la eroziunea smalțului, hipersensibilitate dentară și creșterea riscului de carioză.

2. Fiziopatologia Eroziunii Dentare în RGE
2.1. Mecanismul de Acțiune
Acizii gastrici (HCl, pH ≈ 1.5–2.0) scad pH-ul salivar sub 5.5 – pragul la care smalțul începe să se demineralizeze. Procesul este agravat de:

  • Reducerea salivei (xerostomie indusă de medicamentele anti-reflux sau somnul nocturn)
  • Expoziția repetată (episoade frecvente de reflux)

2.2. Factori de Risc Adiționali

  • Alimentația: Consumul de băuturi carbogazoase, alcool, și alimente acide amplifică degradarea smalțului.
  • Higiena neadaptată: Periajul imediat post-reflux accelerează abrasiunea smalțului deja slăbit.

3. Manifestări Clinice ale Eroziunii Dentare
Pacienții cu RGE cronic pot prezenta:

  • Sensibilitate dentară la stimuli termici (fierbinți/rece) sau chimici (dulci/acizi)
  • Modificări morfologice:
    • Aplatizarea suprafețelor ocluzale
    • Transparență marginală a incisivilor
    • Discrepanțe între obturațiile existente și structura dentală erodată
  • Complicații tardive: Carioză radiculară, abcese, sau pierdere dentară.

4. Strategii de Management
4.1. Abordarea Multidisciplinară

  • Gastroenterolog: Tratament medicamentos (inhibitori de pompă de protoni) și modificări dietetice.
  • Stomatolog: Monitorizarea eroziunilor și intervenții restaurative (compozite, fațete, coroane).

4.2. Măsuri Protective

  • Neutralizarea acizilor: Clătirea cu bicarbonat de sodiu (1 linguriță/250 ml apă) post-reflux.
  • Stimularea salivei: Gume fără zahăr cu xilitol.
  • Pasta de dinți: Formule cu fluorură stannousă (e.g., Elmex® Erosion Protection) pentru remineralizare.

4.3. Recomandări Dietetice

Factor de Risc

Intervenție
Alimente acide (citrice, suc de roșii) Limitare la <1 porție/zi
Mese târzii Interval de 3 ore între masă și culcare
Cafea/alcool Înlocuire cu ceaiuri neutre (rooibos, mușețel)

5. Concluzii
Eroziunea dentară indusă de RGE este o afecțiune progresivă cu implicații severe pe termen lung. Implementarea unui protocol de prevenție (colaborare medic-dentist, corecția factorilor de risc, și aplicarea de soluții topice fluorurate) poate reduce semnificativ morbiditatea orală. Pacienții trebuie educați cu privire la corelația dintre sănătatea sistemica și cea dentară pentru a optimiza rezultatele terapeutice.

Bibliografie

  • Lussi, A. (2014). Dental Erosion. Monographs in Oral Science.
  • Bartlett, D. (2016). The role of erosion in tooth wear. Journal of Dentistry.
  • Zero, D. T., & Lussi, A. (2005). Etiology of Dental Erosion – Extrinsic Factors. In Tooth Wear and Sensitivity (pp. 121-139). Martin Dunitz.
  • Jarvinen, V., et al. (1991). „Risk factors in dental erosion.” Journal of Dental Research, 70(6), 942-947.
  • Schroeder, P. L., et al. (2015). „Dental erosion in gastroesophageal reflux disease: A systematic review.” World Journal of Gastroenterology, 21(12), 3657–3662.
  • Pace, F., et al. (2008). „Gastroesophageal reflux disease and dental erosion: A systematic review.” European Journal of Gastroenterology & Hepatology, 20(6), 502-506.
  • Ranjitkar, S., et al. (2012). „Gastroesophageal reflux disease and tooth erosion.” International Journal of Dentistry, 2012, 479850.
  •  

Citiţi despre: