Efectele diabetului asupra sanatatii orale a pacientului

Efectele diabetului asupra sănătăţii orale a pacientului

Diabetul reprezintă o afecţiune în care organismul pacientului nu reuşeşte să producă insulină sau există o rezistenţă a celulelor la acţiunea insulinei produsă în cantităţi normale către pancreas.

Afectează un procent extins din populaţie şi uneori, pacientul nu are la cunoştinţă faptul că suferă de această boală.

In urma ingestiei alimentelor se produce prin descompunere glucoză, necesară obţinerii energiei dar şi funcţionării celulei neuronale.

Intrarea glucozei în celule pentru a constitui sursă de hrană se face prin intermediul insulinei.

Lipsa acestui hormon din organism sau probleme la nivel de receptare duc la dereglări care afectează întreg organismul.

Manifestări ale diabetului în stomatologie

Unele semne şi condiţii regăsite în cavitatea orală pot duce la suspiciunea de diabet, fără însă a fi factori determinanţi ai acestuia.

Dacă pacientul prezintă unele din semnele următoare şi nu ştie dacă suferă de diabet, acesta poate fi îndrumat pentru investigaţii suplimentare:

• Sângerări prelungite în urma extracţiilor

• Uscăciunea mucoaselor: se mai numeşte şi xerostomie şi este determinată de o producţie insuficientă de salivă. Efectele xerostomiei sunt numeroase, între ele numărându-se iritaţii, apariţia de carii, afte recurente si probleme la deglutiţie şi vorbire.

• Infecţii repetate ale mucoaselor: sistemul imun de apărare împotriva microbilor şi bacteriilor este afectat. Autoapărarea nu mai funcţionează la capacitatea optimă şi riscul de infecţii creşte considerabil

• Parodontită ce progresează rapid: pierderea ataşamentului osos al dintelui poartă numele de parodontită.
  Gingia şi osul subiacent se retrag într-un ritm accelerat, neconcordant cu vârsta. In urma retracţiei gingivale şi a resorbţiei osoase, papila interdentară va avea o poziţie mai joasă, cu apariţia de zone negre sub punctele de contact.
  De asemenea, pacientul va percepe o mobilitate anormală odată cu expunerea unei suprafeţe tot mai mari din dinte.
  

Prin anamneză, chestionarul medical de la debutul consultaţiei, medicul va obţine informaţii despre starea de sănătate globală.

Pacientul trebuie să fie informat în legătură cu valorile glicemei dar şi a hemoglobinei glicozilate (este un parametru care dă informaţii despre valoarea medie a glicemiei din ultimele 3 luni).

De asemenea, va preciza tratamentele în curs şi orice alt regim impus de patologia curentă.

Stresul din cabinetul stomatologic trebuie redus spre minimum.

Teama de manoperele stomatologice este frecventă şi oarecum justificată pentru pacient.

Însă, stresul duce la creşterea secreţiei de adrenalină, responsabilă de creşterea glucozei din sânge, adică a glicemiei.

Dacă pacientul nu îşi poate controla emoţiile, pentru a reduce fluctuaţiile valorilor sanguine, i se vor administra anxiolitice înainte de începerea tratamentului.

O atenţie specială trebuie acordată cazurilor în care trebuie administrate antibiotice înaintea începerii tratamentului stomatologic.

Aceste situaţii sunt stabilite de medicul stomatolog, care va informa pacientul asupra dozei şi momentului în care medicaţia trebuie administrată.

In intervenţiile mai complicate sau pentru cele cu risc infecţios crescut, în cazul în care pacientul prezintă diabet de tipul 2 sau necompensat, atunci când se impune tratamentul stomatologic de urgenţă, antibioterapia va fi instituită.

Pacienţii cu diabet pot fi trataţi de aceeaşi manieră cu cei care prezintă o stare bună de sănătate, atâta timp cât valorile parametrilor sanguini sunt în limitele normale.