Coloratiile inestetice ale dintilor sau discromiile


Coloraţiile inestetice ale dinţilor sau discromiile

coloratii intrinseciDintele este alcătuit din stratul de smalţ, dentină şi pulpa dentară.

Fiecare dintre aceste componente are proprietatea de a dispersa şi reflecta lumina într-un mod diferit.

Datorită acestor proprietăţi optice dar şi a faptului că structura dentară se modifică odată cu înaintarea în vârstă, dinţii pot să devină mai gălbui în timp.

Discromia este un termen care se referă la alterarea culorii unui dinte sau a unui număr limitat de unităţi dentare.

Apar astfel diferenţe între nuanţele a doi dinţi alăturaţi, situaţie inestetică ce poate avea un impact psihologic mare asupra pacientului.

Culoarea dentară se defineşte prin 3 parametri :
  • nuanţa : este cea care dă tenta de bază sau lungimea de undă a culorii
  • saturaţia : reprezintă cantitatea de pigment dintr-o anumită nuanţă
  • luminozitatea : proprietatea de a permite luminii să treacă prin structura dentară.

Discromiile sau discoloraţiile dentare pot fi de două tipuri, externe, atunci când este afectat doar smalţul şi se datorează factorilor externi precum substanţele şi alimentele cromogene ingerate de către pacient sau interne, care interesează straturile profunde şi are ca punct de plecare procesele ce au loc la nivelul dentinei şi pulpei.

Discromiile extrinseci

După cum am menţionat, acest tip de discromii intersează stratul extern de substanţă dură dentară adică smalţul şi pot fi cauzate de ingestia de medicamente sau alimente cromogene.

Protocolul de tratament în cazul apariţiei discromiilor extrinseci include detartrajul şi periajul profesional, efectuate de către medicul stomatolog, prin utilizarea unor paste de dinţi mai abrazive.

Este bine de ştiut că dacă pacientul nu înlătură din alimentaţie factorii care au dus la pigmentarea dinţilor, acestea vor reapărea la scurt timp.

Factori cromogeni
  • Tartrul : este responsabil de generarea unor coloraţii gălbui
  • Apa de gură cu clorhexidină : după utilizarea îndelungată a apei de gură cu clorhexidină studiile indică apariţia de pete pigmentare maronii
  • Tabacul : pete ce variază de la galben spre maroniu
  • Ceaiuri, cafele, sucuri colorate
Discromiile interne

Afectează structurile interne dentare sau pot fi cauzate de substanţele utilizate în tratamentele de canal, de pulpa dentară moartă sau anomalii la nivel de structură a ţesuturilor componente.

Factori cromogeni
  • Tetraciclina : administrată în timpul sarcinii, afectează structura dentară a viitorului copil. Acesta va prezenta ţesuturi dinţi cu straturi incomplet formate, acoperite de striaţii sau pete galbene sau maronii.
  • Fluorul : administrat în cantităţi optime, fluorul are efecte benefice asupra prevenirii apariţiei leziunilor carioase. Insă, în caz de supradozaj, apare aşa-numita intoxicaţie cu fluor, responsabilă de pete albe, galbene sau maronii, în număr şi dimensiune direct proporţionale cu concentraţia şi durata administrării. Recomandarea tratamentului cu fluor trebuie făcută de către medicul pediatric sau stomatolog, cu verificarea sistematică a apariţiei de efecte secundare.

In caz de discromii interne, tratamentul recomandat este cel de albire, realizat în cabinetul medicină dentară. Periajul profesional şi detartrajul acţionează doar asupra smalţului, pe când originea acestui tip de discromii se află la nivel dentinar.

Unii pacienţi au culoarea dinţilor mai gălbuie încă de la naştere. Nuanţa este una mai închisă dar uniform răspândită. Şi pentru aceştia, tratamentul de albire se va realiza în cabinetul medicului stomatolog, sub directa urmărire a rezultatelor.