Dezvoltarea arcadelor dentare


Dezvoltarea arcadelor dentare

dezvoltarea dintilorFiecare dintre noi ne naştem cu un bagaj genetic moşntenit de la părinţi dar şi cu caractere particulare, ce ne diferenţiază de ceilalţi indivizi.

Astfel apar variaţiile în dezvoltarea oaselor maxilare.

In mod normal, osul maxilar şi mandibular se află în armonie: Maxilarul circumscrie mandibula.

Dacă apar incongruenţe din punct de vedere a dimensiuni sau structurii osoase, va fi împiedicată dezvoltarea normală a dinţilor, cu repercusiuni asupra desfăşurării tuturor funcţiilor.

Rolul eredităţii 
  • Forma, caracterele particulare şi volumul dinţilor şi maxilalelor sunt stabilite ereditar. De multe ori, pentru o arcadă pot să fie moştenite trăsăturile mamei, iar pentru cealaltă caracterele tatălui, fenomen ce duce adesea la diferenţe mari de dimensiune, incompatibile cu realizarea unei ocluzii nomale.
  • Cronologia erupţiei dentare : în jurul vârstei de 6 luni începe procesul de erupţie al dinţilor temporari, în următoarea ordine : incisivii, primul molar, caninii şi molarii secunzi.

Dentaţia mixtă este prezentă în intervalul 6 – 12 ani şi este caracterizată de prezenţa atât a dinţilor temporari cât şi a celor permanenţi, ce-i vor înlocui treptat pe primii.

Putem să întâlnim situaţii în care procesul de erupţie este întârziat, genetic sau ordinea este modificată. De asemenea, avem şi situaţia erupţiei accelerate a dinţilor temporari, care duce şi la pierderea prematură a acestora.

  • Tulburări numerice : cele mai frecvente situaţii apărute sunt cele în care avem mai puţine unităţi dentare decât în mod normal. Fie nu există muguri dentari încă din stadiul de dezvoltare embrionară, fie aceştia sunt incluşi în os iar o erupţie normală nu este posibilă. De obicei, întâlnim lipsa mugurilor pentru incisivii laterali, al doilea premolar şi ultimul molar, sau cel de minte. Dinţii supranumerari poartă denumirea de meziodens, dacă se află între cei doi incisivi centrali.
  • Diastema dentară : poate să apară în timpul înlocuirii dinţilor temporari de către cei permanenţi, situaţie în care diastema este tranzitorie, falsă, aceasta dispărând după înlocuirea completă. Ereditatea este responsabilă doar de diastema adevarată, ce persistă şi după ce toate unităţile dentare din cavitatea orală sunt definitive. Poate fi dată de o îngroşare mai mare a septului osos din regiunea interincisivă sau de o papilă interdentară cu o inserţie anormală.
Efectele unor malformaţii ereditare asupra dezvoltării maxilarelor
  • Sindromul Down: maxilarul superior este insuficient dezvoltat, astfel că frecvent acesta este circumscris de către mandibulă, cu implicaţii serioase asupra rapoartelor de ocluzie. Dimensiunea limbii este mai mare iar arcurile dentare sunt împinse spre anterior. Dimensiunea dinţilor este în general una mai redusă decât în mod normal.
  • Sindromul Turner: este caracterizat de o dezvoltare insuficientă globală a organismului. La nivel oral, mandibula este subdezvoltată şi retrasă posterior, astfel că gura rămâne mereu întredeschisă, cu consecinţe asupra autocurăţirii.
  • Trisomia 13 : este caracterizată de o statură mică a pacientului, cu anomalii la nivelul oaselor nazale ce se însoţesc frecvent de despicături palatine.

Tratamentul este unul prin care se incearcă ameliorarea si corectarea esteticii si funcţionalităţii aparatului masticator. Aplicarea terapiei şi urmărirea îndeaproape a rezultatelor conferă o calitate imbunătăţită a vieţii.