Dinte supranumerar. Cauze. Solutii.


Dinte supranumerar. Cauze. Abordare în cabinetul dentar

dinte supranumerarDinte supranumerar – tulburare cunoscută și sub numele de hiperdonție, reprezintă o anomalie de număr frecvent întâlnită, mai ales în dentiția permanentă. Poate interesa orice dinte dar este regăsită, cu precădere, la nivelul maxilarului superior, regiunea frontală.
Prevalența acestei anomalii este de 1-4%, de cele mai multe ori fiind vorba doar de un singur dinte supranumerar.

Dentiția fiziologică

In mod normal, în cavitatea orală avem 20 de dinți temporari iar după înlocuirea acestora, 32 de dinți permanenți. In cazul celor temporari, erupția se definitivează în jurul vârstei de 12 ani. Pentru cei permanenți, până la 21 de ani ar trebui să avem o erupție completă.

O persoană care dezvoltă un număr superior de dinți, suferă de hiperdonție.
Cauzele apariției unui dinte supranumerar sunt legate de factori genetici sau de defecte în embriogeneza mugurilor dentari.

Forme ale hiperdonției

Un dinte supranumerar poate fi întâlnit sub mai multe forme:

  • Dinte suplimentar: prezintă aceeași structură și morfologie cu a dintelui alăturat, încadrându-se armonios în arcada dentară.
  • Dinte tuberculat: are o forma nanică, mică, fiind în dizarmonie cu dinții vecini.
  • Dinte conic: are forma unui canin subdimensionat, de con. Poate prezenta aspectul unui dinte șlefuit.
  • Odontom compus: multipli dinți mici, alăturați
  • Odontom complex: masă dezorganizată, amorfă, de substanță dentară, care nu respectă succesiunea straturilor.

Cea mai frecventă formă este cea a încă a unui dinte între cei doi incisivi centrali superiori, denumită meziodens. Această anomalie ridică frecvent problema esteticii.

Implicații asupra sănătății orale

Un dinte supranumerar poate să erupă pe arcada dentară sau poate rămâne inclus în os.
În cazul în care dinții au erupt pe arcadă ne confruntăm cu urmatoarele situații:

  • Estetica: dinții supranumerari pot strica armonia arcadelor dentare prin simpla lor existență sau pot modifica poziția vecinilor. Astfel putem întâlni rotații, malpoziții, ectopii.
  • Masticația: priza alimentelor și actul masticator vor fi deficitare.
  • Igienizarea: alimentele pot fi retenționate în spațiile create de dinții supranumerari, formând mediu propice dezvoltării plăcii bacteriene.
  • Ortodonția: alinierea dentară va avea de suferit, vor fi generate mișcări atipice care vor induce stres și uzură la nivelul articulației temporo-mandibulare.
  • Traumatisme gingivale: lipsa existenței punctelor de contact între dinții vecini va permite alimetelor dure să impacteze gingia, generând inflamație.

Dinții supranumerari care nu au erupt pot fi depistați clinic, prin faptul că boselează suprafața sub care se găsesc, sau radiologic. Se întâlnesc frecvent în palat, fosele nazale, sinusul maxilar sau osul mandibular și pot produce jenă, durere sau chiar infecții.

Abordarea terapeutică

În conduita terapeutică, avem două variante:

  • Menținerea dinților pe arcadă
  • Extracția dinților supranumeari
  • Indiferent de soluția pentru care se optează, scopul final este de a surpima perturbările induse de hiperdonție.
  • În cazul păstrării dintelui supranumerar, acesta se armonizează cu arcada prin intervenții de natură odontală, ortodontică sau protetică.
  • Se indică extracția dintelui supranumerar dacă acesta reprezintă o piedică în funcționalitatea arcadelor dentare.

Medicul stomatolog, în cadrul consultației, va examina și identifica orice anomalie de număr existentă. Examenul clinic trebuie completat de cel radiologic, pentru a putea formula un diagnostic corect și a indica pacientului terapia potrivită.

 

# dinte supranumerar                                                                                                                                                                                                                              # dinte supranumerar