Determinarea riscului carios al pacientilor


Determinarea riscului carios al pacienţilor

determinarea riscului cariosCaria dentară este un proces infecţios dat de bacteriile care se dezvoltă la nivelul cavităţii orale.

Urmările apariţiei de carii sunt multiple şi nu afectează pacienţii în acelaşi mod.

Cele mai importante anifestări ale cariei dentare sunt următoarele :

  • Durere : un proces infecţios profund va atinge terminaţiile nervoase ale celulelor pulpare, generând durere cuantificată printr-o uşoară jenă sau chiar sensibilitate marcată, ce interacţionează cu desfăşurarea activităţilor de zi cu zi.
  • Prejudiciu estetic : prin lipsa de substanţă sau petele închise la culoare, pacientul este deranjat de aspectul fizionomic generat de carii.
  • Retenţie alimentară : în timpul mesei, alimentele consumate pot fi retenţionate în cavităţile carioase, producând jenă şi halenă (mirosul neplăcut al gurii).
  • Patologii ocluzale : caria dentară modifică raporturile normale de ocluzie iar aceste schimbări vor fi transmise articulaţiei temporo-mandibulare, structură responsabilă de echilibrul interarcadic şi receptarea şocurilor masticatorii. Suferinţa articulaţiei temporo-mandibulare se cuantifică prin dureri, limitarea deschiderii gurii sau blocaje articulare.
  • Afectarea proceselor de masticaţie şi deglutiţie : o jenă sau o durere vor duce la mestecarea insuficientă a alimentelor, care vor ajunge în stomac prezentând dimensiuni crescute, afectând procesul digestiei.

Determinarea carioreceptivităţii pacienţilor înseamnă stabilirea riscului individual de a dezvolta carii.

Acesta se stabileşte în primele şedinţe de către medicul stomatolog şi are rolul de a calcula frecvenţa cu care pacientul ar trebui să fie chemat la controale. Intervalul poate varia de la 3 la 12 luni, în funcţie de predispoziţia pacienţilor de a dezvolta carii.

Riscul carios poate fi influenţat în mare parte de fiecare pacient.

Dacă aceştia cooperează, prin modificarea unor obiceiuri, riscul carios poate fi redus semnificativ.

Factori care pot influenţa carioreceptivitatea individuală
  • Alimentaţia: dieta bogată în zaharuri creşte incidenţa cariilor, conferind bacteriilor hrană pentru a se dezvolta şi a coloniza noi suprafeţe dentare. Numărul de gustări între mese are de asemenea un rol important. Este bine de ştiut că saliva poate neutraliza efectul acid al alimentelor după 40 de minute de la ingerarea acestora. Gustările dese, înainte ca saliva să fi reuşit să contracareze aciditatea din cavitatea bucală, duc la creşterea incidenţei carioase.
  • Cantitatea de placă dentară : reprezentată de depozite moi ce se depun la scurt timp chiar şi după ce au fost îndepărtate prin periaj, placa dentară reprezintă scheletul pe care bacteriile îşi vor dezvolta potenţialul patogen. O igienă riguroasă duce la scăderea cantităţii de placă.
  • Saliva : regăsită în consistenţă şi cantitate fiziologice, saliva reprezintă un mijloc eficient de neutralizare acidă şi autocurăţire a suprafeţelor dentare. In anumite boli generale care dau xerostomie (uscăciunea mucoaselor prin diminuarea cantităţii salivei), incidenţa carioasă este crescută.
  • Monitorizarea pacienţilor : apariţia de noi procese carioase la intervale restrânse de timp orientează medicul stomatolog, care va încadra pacientul într-o grupă cu risc carios, controlul făcându-se la fiecare 3 luni.
  • Stressul, stilul de viaţă neechilibrat, bolile cronice sau administrarea de medicamente pot avea un efect distructiv la nivelul cavităţii locale, prin modificarea răspunsului imun local.

Colaborarea dintre pacient şi medicul stomatolog trebuie să fie strânsă, cel din urmă adoptând tratamente şi măsuri profilactice în concordanţă cu riscul carios al fiecărui pacient.

# determinarea riscului carios                                                                      # determinarea riscului carios