Deglutiţia disfuncţională

Disfagia sau dificultatea la înghițire

Încă de la naştere, cei mici îşi dezvoltă aparatul dento-maxilar.

Prin funcţiile pe care acesta le posedă, copilului îi este asigurată alimentaţia, respiraţia şi alte acţiuni vitale supravieţuirii. Însă, ca toate celelalte activităţi şi deglutiţia trebuie să se încadreze în anumite tipare pentru a fi in armonie cu restul organismului.

Înghiţirea salivei sau a alimentelor se efectuează prin generarea unei diferenţe de presiune între porţiunea anterioară a cavităţii orale şi cea posterioară, prin crearea unei etanşeităţi între acestea.

Factori determinanți

Modul în care un copil sau un adult realizează deglutiţia poate fi influenţată de anumiţi factori:

• Existenţa unei despicături nazo-palatine: despicăturile ce interesează palatul reprezintă anomalii congenitale, diagnosticate şi vizibile încă de la naştere prin examenul clinic al nou-născutului.
  De asemenea, prin examenul ecografic, această anomalie poate fi depistată timpuriu dar diagnosticul poate fi îngreunat de poziţia fătului.
  La aceşti pacienţi alimentaţia este mult îngreunată, cei mici avand dificultăţi de supt şi înghiţire.

• În despicăturile palatine, gura comunică cu nasul iar buzele nu pot realiza etanşeitate la nivelul sânului, aceşti factori făcând imposibilă alimentaţia de la sânul mamei.
  Din această cauză, se indică alimentarea laptelui de mamă cu linguriţa.
  Cei mici vor reacţiona repede şi pozitiv la această schimbare, dezvoltând-se în acelaşi mod cu un copil care a supt natural.
  Mama va fi de asemenea învăţată tehnici de alăptare de către medic şi asistentă, pentru a oferi condiţii cat mai bune de dezvoltare copilului.
  Se va monitoriza atent starea de hidratare pentru a depista efectele aportului scăzut de lapte.

• La copii, înainte de erupţia dinţilor, deglutiţia de realizează prin interpunerea limbii la nivelul crestelor.
  După erupţia dentară, păstrarea acestui obicei devine un viciu care produce probleme de ocluzie. Deglutiţia, în momentul prezenţei dinţilor pe arcade se realizează cu arcadele închise.
  Dacă obiceiul deglutiţiei infantile predomină şi după vârsta de 6 luni, vor apărea în viitor anomalii de dezvoltare a arcadelor dentare.

Dificultatea în realizarea deglutiţiei mai este cunoscută sub numele de disfagie şi se referă la tulburările pe care le resimte pacientul în momentul înghiţirii alimentelor. Acestea se pot manifesta la doua nivele diferite ale sistemului digestiv, astfel:

• Orofaringiană – pacienţii care prezintă acesti tip de disfuncţie sesizează faptul că ezită în a îngihiţi datorită fapului că au senzaţia de blocare a alimentelor, de nod în gat. Se poate asocia şi cu tuse. Laringele şi corzile vocale pot să fie iritate în timpul alimentaţiei astfel că pacientul devine răguşit. Simptomatologia apare rapid, în momentul încercării de a efectua deglutiţia.

• Esofagiană – este asociată cu tulburări de motilitate ale esofagului şi se ameliorează în momentul ingestiei de lichide. Datorită motilităţii insuficiente a esofagului, pacientul poate să resimtă un blocaj la nivel sternal. Dacă lichidele nu reuşesc să depăşească obstacolul generat de alimente, atunci poate să apară regurgitarea lichuidelor. Simptomatolgia apare uşor tardiv faţă de precedenta, când alimentele ajung la nivel esofagian.

Etiologie

Etiologia acestor dureri poate să fie reprezentată de leziuni şi infecţii ale cavităţii bucale (faringită, abces amigdalian), leziuni neurologice sau ale musculaturii limbii şi a faringelui.

Diagnostic

Deglutiția disfuncțională poate fi o afecțiune dificil de diagnosticat, deoarece simptomele pot varia de la o persoană la alta.

Printre simptomele comune se numără tusea sau sufocarea în timpul mesei, durere în timpul înghițirii, lipsa de putere în mușchii faciali sau de gât, scurgeri de alimente sau lichide din gură și pierdere în greutate neintenționată. Uneori, persoanele cu deglutiție disfuncțională pot prezenta și simptome precum disfonia sau tusea cronică.

Diagnosticarea deglutiției disfuncționale poate fi realizată prin intermediul unor teste și proceduri specifice. Printre acestea se numără videofluoroscopia, o procedură imagistică care utilizează razele X pentru a vizualiza procesul de înghițire, sau fibroscopia, o procedură care implică inserarea unui tub subțire cu o cameră video în gât pentru a vizualiza mușchii și structurile implicate în procesul de înghițire.

Tratament

Tratamentul va fi individualizat şi adaptat cauzei care a determinat dificultatea în deglutiţie.

Deglutiția disfuncțională, cunoscută și sub numele de disfagie, este o afecțiune medicală care afectează capacitatea unei persoane de a înghiți alimente și lichide.

Această afecțiune poate fi cauzată de o serie de factori, inclusiv afecțiuni medicale subiacente, traume sau deteriorarea mușchilor implicați în procesul de înghițire, precum și alte afecțiuni care afectează sistemul nervos central.

În acest articol, vom explora mai în detaliu deglutiția disfuncțională și vom discuta modalitățile de diagnosticare și tratament disponibile.

Tratamentul deglutiției disfuncționale poate varia în funcție de cauza afecțiunii și de simptomele individuale ale pacientului. Uneori, medicamentele pot fi prescrise pentru a ajuta la relaxarea mușchilor implicați în procesul de înghițire sau pentru a reduce inflamația.

În cazurile mai severe, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a corecta problemele structurale sau pentru a îndepărta obiectele străine care pot bloca căile de alimentare.

De asemenea, terapia de înghițire poate fi utilă pentru a ajuta la îmbunătățirea funcției musculare și a procesului de înghițire.

Concluzii

În concluzie, deglutiția disfuncțională poate fi o afecțiune medicală dificilă și deranjantă, dar există modalități de diagnosticare și tratament disponibile pentru a ajuta pacienții să gestioneze simptomele și să îmbunătățească funcția de înghițire.

Este important ca pacienții să se adreseze medicului lor dacă prezintă simptome de deglutiție disfuncțională sau orice alte simptome digestive neobișnuite.

O diagnosticare precoce și un tratament adecvat pot ajuta la prevenirea complicațiilor și la îmbunătățirea calității vieții pacientului.

În plus, schimbarea dietei și a stilului de viață poate fi benefică pentru persoanele cu deglutiție disfuncțională.

De exemplu, mâncarea trebuie să fie bine mestecată și umezită pentru a facilita procesul de înghițire. De asemenea, trebuie evitată consumul de alimente tari, uscate sau care se descompun ușor în gură, deoarece acestea pot fi dificil de înghițit.

În final, deglutiția disfuncțională este o afecțiune care poate afecta calitatea vieții unei persoane.

Este important să se ia măsuri preventive, precum o alimentație adecvată și un stil de viață sănătos, dar și să se caute îngrijire medicală imediată în cazul în care apar simptomele acestei afecțiuni.

Cu un tratament adecvat și o atenție medicală corespunzătoare, persoanele cu deglutiție disfuncțională pot gestiona simptomele și pot duce o viață normală.